Generatia Ranita Emotional: De Ce Continui Sa Iei Decizii Proaste Pentru Tine

Generatia Ranita Emotional: De Ce Continui Sa Iei Decizii Proaste Pentru Tine

Citeam zilele trecute o postare care spunea “nu o sa mai ies vreodata la o intalnire – si ma simt atat de usurat din cauza asta.”

Imediat m-am gandit cum ar fi sa spui “nu o sa mai vreau sa am un client vreodata – sau un interviu – si ma simt atat de usurat din cauza asta!”

E stupid. Faptul ca “te simti usurat” ar trebui sa fie un semnal de alarma pentru tine.

Ai mesaje pe social media care iti transmit ca, “daca trebuie sa muncesti pentru asta, inseamna ca nu a fost sa fie!” Cand a functionat asta pana acum, in orice arie a vietii tale?

“Vreau sa fiu slab, sa pun muschi pe mine – daca e sa fie, va fi!”

“Vreau sa castig mai multi bani pe luna – daca e sa fie, va fi!”

Dar dintr-o data, cand vine vorba de oameni si de relatii, sfatul asta e privit ca fiind cel mai bun posibil.

Toate astea sunt mecanisme de autoprotectie, deoarece majoritatea dintre noi suntem raniti cu usurinta.

Spui ca-ti urmezi intuitia, insa sistemul tau emotional e atat de traumatizat incat nu mai poti avea incredere in ce simti.

Deoarece acele emotii sunt dictate de rani, vor incerca sa te protejeze pana si de lucrurile de care ai nevoie.

Cand mi-am dat seama de asta, am inceput sa nu mai iau totul personal.

Daca nu iese cum mi-as fi dorit, o parte din mine simte dezamagire, dar o alta simte o oarecare “mandrie”, pentru ca a putut sa iasa din “bula lui” si sa riste.

Fie ca e vorba de o relatie de prietenie, de business, romantica, te concentrezi pe faptul ca iti iei suturi in fund, in loc sa fii atent la ce are nevoie acea persoana din fata ta in acel moment.

Stii comics-urile alea cu “Heart & Brain,” unde creierul ajunge sa fie tarat prin noroi in timp ce inimioara fuge dupa fluturas? Sau filmuletele cu “Robotzi”, cu MO si FOCA? Sau desenele animate cu Dexter si DeeDee, unde sor-sa ii apasa pe butoane pana distruge laboratorul?

Fix cu asta ai de-a face in mod continuu. Daca te-ai regasit in mentalitatile cu care am inceput articolul, de fapt ai personajele astea nebune care sunt in control si iti apasa butoanele.

Cand vrei sa incepi un curs sau sa te apuci de un hobby nou, iti va spune ca nu e pentru tine.

Cand vrei sa scoti pe cineva in oras, iti va rula in minte tot filmul cum ai fost ranit in trecut.

Te vei astepta ca celalalt sa depuna mai mult efort, sa iti demonstreze iubirea, fara sa te gandesti ca poate a trecut prin aceleasi lucruri.

Pentru fiecare vis pe care ti l-ai pus odata pe un panou, ai o inima care incearca sa te protejeze de el.

Nu stiu daca poti sa vezi toate implicatiile care rezulta de aici, mai ales cand vine vorba de subiecte grele din dezvoltare personala, cum ar fi: pasiune, valori, “sa te regasesti.”

Multi cred ca daca iti descoperi pasiunea, nu va mai trebui sa muncesti o zi in viata ta, fara sa observe insa care e natura pasiunii.

Cred ca daca isi fac ierarhia valorilor vor fi impliniti, deoarece stiu asupra caror lucruri sa se concentreze, insa nu pun sub lupa natura acelor valori.

Pleaca in retreat-uri “sa se redescopere,” doar sa aiba parte de o senzatie trecatoare de liniste, si sa vada cum se intorc la viata lor de dinainte.

Ce se intampla de fapt si care este firul comun intre toate astea?

“Nu am incredere in mine atunci cand sunt pasionat.”

Asta e ce spune Eliott Hulse intr-unul din clipurile lui recente de pe YouTube.

Pasiunea e ca o bula de sapun. Ma pot simti pasionat pentru un subiect datorita faptului ca e ceva nou, pe care de-abia astept sa-l incerc.

Ma pot simti pasionat deoarece anticipez rezultatul sau cum va arata viata mea intr-un anumit punct din viitor.

Pentru orice, in afara de munca propriu-zisa. Atunci pasiunea nu mai e ceva “wow,” ci ceva care ar trebui sa-ti ridice un semn de intrebare si sa te faca sa fii mai atent la tine.

Cei care studiaza fenomenul pasiunii, precum Benjamin Todd de la 80000 hours, au ajuns la concluzia ca “pasionat” nu esti, ci ajungi sa fii, datorita faptului ca devii bun intr-un anumit domeniu.

Pana atunci e o himera, e “wishful thinking.” Sau, mai exact, “wishful feeling.”

Nu poti sa fii pasionat cu adevarat pana nu practici acel lucru, si atunci e mai mult o incredere in abilitatile tale, care te impinge sa continui ce ai inceput.

Personal, am o istorie intreaga de activitati care credeam ca sunt “pasiunea,” doar ca sa-mi dau seama ca as fi putut sa aleg orice. Ca “te tii de treaba” e ce te implineste de fapt.

De atunci sunt mult mai atent sa am o perspectiva obiectiva asupra lucrurilor pe care le fac. Care e directia principala, incotro ma indrept, cum se leaga cu celelalte domenii de activitate, care este progresul meu.

“Daca esti confuz si daca te chinui, desfa sampania, pentru ca asta inseamna ca inveti un lucru nou.” Dan Lok

Asta e diferenta dintre mentalitatea fixa si mentalitatea de crestere, cum spune Carol Dweck.

Ce nu vor multi sa realizeze e ca in viata de zi cu zi, indiferent ce ai alege, va fi greu, va fi plictisitor, cu cateva momente extatice, dupa care te vei intoarce la un echilibru.

Odata cu experienta, incepi sa vrei acel echilibru si acea directie, mai mult decat pasiune si fluturasi.

La un moment dat se satura pana si creierul sa fie tarat prin noroi de catre inima, si incepe sa scoata bata de baseball din portbagaj.

Ziceam ca poti sa-ti faci exercitiul cu ierarhia valorilor, dar de-abia dupa ce ai terminat lista incepe munca cu adevarat.

Sa te intrebi, “cum ai ajuns sa ai acele valori?”

  1. Sunt ce cred altii ca e mai bine pentru tine?
  2. Sunt valori “reactionare”, ca raspuns la traume si frici?
  3. Sunt valori ale “sinelui tau ideal,” pe care crezi ca daca le vei incorpora vei avea parte de o viata mai buna?

Multi cred ca daca ti-ai descoperit valorile, gata, stii cine esti, stii cu cine te potrivesti si care iti sunt dusmanii.

Cand te gandesti ca multi iau decizii de viata pe baza acestora, doar ca sa vada cum peste cateva luni le iese ceva total diferit.

La fel ca la testele de personalitate. Doar ca data trecuta era Patricia la butoane.

“Daca ai ajuns in situatia in care esti astazi, fara sa te regasesti, inseamna ca in momentul in care ai inceput introspectia trebuie sa si pleci din viata in care esti, pentru ca nu esti tu.”

Am parafrazat un geniu in viata, cu aporturi semnificative pentru cultura noastra nationala.

Multi au impresia ca daca pleaca intr-un retreat de meditatie la munte, se vor intoarce niste oameni schimbati. Doar de 2 saptamani era nevoie ca sa te schimbi?

Ce se intampla cu oamenii pe care i-ai lasat in urma? Te vor astepta cu bratele deschise, la fel cum i-ai lasat. Meditatia te poate ajuta doar pana intr-un punct.

Daca te izolezi si esti de capul tau, o sa actionezi din deconectare. Si cum spunea Johann Hari, daca nu te vei conecta la oameni, te vei conecta la substante si vei dezvolta adictii.

La un moment dat ajungi sa te scuzi ca nu le-ai mai trimis mesaje oamenilor, pe motiv ca n-a mai functionat alcoolul.

“Natura detesta vidul.” Credeai ca iti e mai bine fara prietenii care te trag in jos, pana observi ca daca nu sunt ei, esti tu care te tragi in jos.

Poti sa vezi firul logic care leaga toate ideile de mai sus?

Ai impresia ca solutia sta in munca pe care o faci cu tine, dar “unde incepe floarea si unde incepe campul de flori?” (Alan Watts)

Toata curatarea pe care o vei face nu va fi de ajuns. Ai nevoie sa fii expus unui nou mediu, care… Ghici ce? Incorporeaza un set nou de valori.

Prin expunerea constanta la persoane care actioneaza sub umbrela anumitor valori, vei incepe incet-incet sa le internalizezi si tu.

Inainte aveai biserica, cu rolul sa instaleze un set de valori “virtuoase” comune. Toate asa zisele porunci erau de fapt un sistem de operare care aveau ca scop sa te faca rezilient.

Acum ai stoicismul care e la moda, care ar trebui sa te faca mai puternic impotriva aversitatilor, insa cea mai mare slabiciune al acestuia e lipsa comunitatii, lipsa tribului.

Uita-te la programe gen “12 steps” si vezi ce le face sa functioneze. Mai mult decat principiile din spate – conexiunea dintre oameni.

Daca privesti lucrurile prin filtrul asta, vezi cum majoritatea sfaturilor sunt pe dos. Tocmai pentru ca vin din ideea actuala de individualism si de separare.

“Cineva va aparea in viata ta cand te astepti mai putin!”

OK, fii tu acea persoana care apare in viata altora cand se asteapta cel mai putin.

Dar avem asteptari nerealiste. Vrem totul pe tava si nu vrem sa depunem efort pentru a construi si a obtine ceea ce ne dorim.

Ce ti-a fost usor si la indemana e ce ti-a adus rezultatele de pana acum. Si altii se folosesc de treaba asta ca sa-ti vanda lucrurile pe care le crezi, bazate pe dorinta de confort.

Si o sa continui in felul asta pana cand o sa-ti dai seama ca mentalitatea asta te limiteaza pe toate planurile.

Nu avea incredere in pasiune sau “ce simti sa faci”, e o capcana.

Fa ce nu-ti este la indemana, asa o sa cresti.

Gaseste-ti tribul, asta doar daca tii la sanatatea ta mintala.

Ne vedem afara din pestera, unde sunt mamutii, nu doar picturi rupestre ale lor.

Trimite mai departe:

 

Pastram legatura:

Posted by Leonard Dobre on Sunday, March 29, 2020