Mayhem.ro

“Jocul lent” (slow-playing) este un termen imprumutat din poker, unde un jucator se comporta intr-un mod pasiv, pentru a obtine cat mai mult de la ceilalti.

In dating, slow-playing e atunci cand o femeie amana sa faca sex cu un barbat, asteptand 3 intalniri, 90 de zile, 6 luni sau chiar 1 an, pana sa ajunga in pat cu el.

Asta ar trebui sa dovedeasca faptul ca el e un barbat “serios” cu acea femeie, ca isi doreste o relatie de lunga durata si chiar mai mult.

Cand un barbat aude lucrurile astea pentru prima data, prima reactie e una de soc, si a doua de ras isteric. Ce s-a intamplat a fost o reactie naturala si autentica, deoarece implicatiile sunt grave pentru ambele sexe.

Cand aud pe cineva ca se simte blocat si incearca sa se lase de obiceiuri negative ca solutie, stiu ca are cele mai bune intentii, si stiu ca n-o sa reuseasca.

Nu schimbi nimic daca vrei sa te lasi de fumat, alcool, mancat compulsiv, sau de orice. Toate astea sunt comportamente de tip simptom, care acopera o nevoie neimplinita sau o durere de care vrei sa fugi.

Vezi experimentul “Rat Park” din 1970 al lui Dr Bruce Alexander. In lipsa unui stil de viata care sa-ti acopere nevoile de socializare, de apartenenta, de joaca, vei recurge la “planul B”: nu am nevoie de nimeni, ma cufund in munca si adictii.

Citeam zilele trecute o postare care spunea “nu o sa mai ies vreodata la o intalnire – si ma simt atat de usurat din cauza asta.”

Imediat m-am gandit cum ar fi sa spui “nu o sa mai vreau sa am un client vreodata – sau un interviu – si ma simt atat de usurat din cauza asta!”

E stupid. Faptul ca “te simti usurat” ar trebui sa fie un semnal de alarma pentru tine.

Ai mesaje pe social media care iti transmit ca, “daca trebuie sa muncesti pentru asta, inseamna ca nu a fost sa fie!” Cand a functionat asta pana acum, in orice arie a vietii tale?

“M-am pregatit pentru momentul asta tot restul vietii mele.”

Nu stiu altii cum sunt, dar numai de meditat si de jurnal n-am chef in perioada asta. Desi am o practica indelungata in spate la capitolul asta, parca acum s-a activat altceva in mine.

Am facut upgrade total la blog, dupa cum vezi daca m-ai citit pana acum. In 3 ore de lucrat in flow, am construit ce am amanat ani intregi, pe motiv ca nu stiu cat o sa-mi ia tot procesul.

Si asta e una din lectiile pe care vreau sa ti-o transmit acum: ce considerai o corvoada in trecut, acum s-ar putea sa fie floare la ureche pentru tine. Pentru simplu fapt ca ai crescut intre timp, si povestea pe care ti-o tot spui s-ar putea sa nu mai fie valabila.

“Stari de spirit, asta trebuie dat altora. Nu continuturi, nu sfaturi, nu invataturi.” ~Constantin Noica

Daca te-ai simti iubit, apreciat, validat si acceptat, ai mai vrea in continuare sa te dezvolti si sa-ti schimbi viata? Cand ziua ta ideala si persoana care vrei sa fii vor deveni o realitate pentru tine, ce se va intampla atunci?

Observ tiparul asta, care a devenit inradacinat in cultura noastra, la sfarsit de an tre’ sa te interiorizezi si sa vezi ce ai realizat, ce vrei sa obtii, si de la 1 ianuarie, de la ora 12 fix, intr-o zi de luni, toata viata ta se va intoarce la 180 de grade.

“Nu poti primi ceea ce nu oferi. Orice crezi ca lumea refuza sa-ti ofere, tu refuzi sa oferi lumii. Faci asta deoarece in adancul tau crezi ca esti «mic» si ca nu ai nimic de oferit.” ~Eckhart Tolle

Vreau sa te gandesti cand a fost ultima data cand ai avut parte de un esec sau de o dezamagire mare, si cum ai reactionat sa-i faci fata. Ai devenit frustrat? Mai ambitios? Ai intrat intr-o stare zen unde “esti una cu universul”?

Ce am observat la mine e ca atunci cand sunt pe pilot automat, esecul e motivant, dar intr-un mod neasteptat. Am tendinta “sa le arat altora”, sa le dovedesc cat de tare sunt, ceea ce duce la epuizare, ca mai apoi sa zic: “nu merita sa-mi bat capul” si atunci sa ma blochez.

“Cinstea apartine celui din arena, care se straduieste cu vitejie, care greseste, care esueaza din nou si din nou, care cunoaste devotamentul pentru o cauza demna. Care in cel mai bun caz cunoaste triumful unei inalte realizari, si in cel mai rau caz a esuat indraznind foarte mult. Astfel, locul lui nu va fi niciodata alaturi de acele suflete reci si timide care nu cunosc nici victoria si nici infrangerea.” ~Roosevelt

Te-ai intrebat vreodata ce te-a facut sa fii de acord cu o idee promovata de gurus si marketeri de dezvoltare personala?

Ce s-ar intampla daca ti-as spune ca daca faci exercitiul cu ziua perfecta sau panoul visurilor, asta n-o sa te ajute?

Ca fugi tot timpul de acele lucruri care te implinesc si ca pui in locul lor niste piese de forma. Arata bine, par ca s-ar potrivi in locul in care le pui, dar cand e timpul sa creeze contact, te simti mai gol ca oricand.

Fugi de piesele potrivite de mult timp. Tot ce ti-ai reprimat si acum iti justifici ca ai facut asta, scazandu-le din importanta.

Obiectivele tale de acum sunt de suprafata. Sunt consecintele mecanismelor de autoaparare pe care le-ai construit inca de cand erai mic.

Prima indoctrinare de care ai avut parte a fost cand erai in bancile scolii. Ti s-a spus ca daca vei obtine o diploma, vei avea un job bine platit, si astfel iti vei permite tot ce iti doresti.

A doua indoctrinare a venit sub forma dezvoltarii personale. Promisiunea a fost ca daca citesti, daca studiezi si aplici imediat (!) ce ai invatat, vei obtine rezultatele pe care ti le doresti si vei fi o persoana de succes.

Atunci de ce majoritatea se invart in cerc cand vine vorba sa schimbe ceva in viata lor, indiferent cat de multe cunosc? Raspunsul nu e neaparat “ca nu aplica informatia”, cum ti-ar fi venit prima data in minte. Vizuina iepurelui e mult mai adanca de atat.

De la un anumit punct, e nevoie sa pui stop.

Ce primeai din jur si foloseai sa-ti justifici actiunile si situatia in care te afli, vezi ca nu mai corespunde realitatii.

A inceput cu doi oameni din viata ta, mama si tata, care faceau scandal tot timpul si care se purtau cu tine ca un copil nedorit.

Care, pe de o parte aveau grija de tine, dar se foloseau de tine pentru implinirea lor personala. Asa, si?

Cand o sa treci peste? Cand o sa “stii” mai bine. Dar nu e niciodata despre “a sti”.

E despre a te simti diferit, in cadrul a tot ce se intampla.