Subiect: Dezvoltare Personala.
3 minute.

Sa-ti gasesti vocatia este demodat

Multe teorii de dezvoltare personala se bazeaza pe “descoperire”. Presupunem ca avem ingropate undeva, sub asteptari si programare sociala, talente, abilitati, pasiuni si vocatii. Ca trebuie sa dam la o parte balastul pentru a ajunge la comoara ascunsa, la acea voce care ti-ar spune exact ce vrei cu adevarat.

Si in unele cazuri, asta e exact ce trebuie sa faci. Daca-ti place un lucru cu tarie, baga-i in ma-sa pe aia care-ti zic altfel si du-te dupa ceea ce-ti place. Insa pentru altii, nu e vorba de a descoperi, ci mai mult de a construi. In cazul asta, nu e vorba de a-ti asculta vocea interna, ci de a fi curios, de a incerca diverse lucruri, si chiar de a-ti schimba mentalitatea asupra lucrurilor pe care le faci.

Nu dau in cei care predica “descopera-ti vocatia”, ba chiar cred ca au niste instrumente foarte importante in cutia lor cu unelte. Acestea ne sunt de folos tuturor in procesul dezvoltarii personale, chiar daca credem sau nu in notiunea de vocatie, chiar daca avem impresia ca ne-am descoperit-o sau nu. Consider, doar, ca exista mai multe parti componente ale povestii.

Ce inseamna sa-ti descoperi vocatia?

Unii zic ca vocatia e acel punct unde talentul innascut se intersecteaza cu pasiunea si nevoile oamenilor. Sau ca nu e vorba, atat de mult, de “ce faci”, cat a gasi firul comun din spatele lucrurilor care-ti place sa le faci. Ma gandesc ca ideea din spate e buna, te ajuta sa te focalizezi pe un anumit lucru, deoarece, in principiu, ai sanse mai mari de succes daca esti focusat.

Dar ce te faci cand ultimele descoperiri din domeniu iti spun ca talentul este supra-apreciat, iar pasiunea nu este ceva ce descoperi, ci este ceva ce cultivi. Poate nu am vrut sa recunoastem pana acum ca drumul spre pasiune este adesea mai intortocheat decat sa-ti da seama ce vrei sa faci si sa prinzi curaj de a te duce dupa acesta.

Un coach te poate indruma sa-ti faci teste de descoperire ale punctelor forte, precum StrengthsFinder-ul celor de la Gallup, insa chiar si acelea au “gauri” si deficiente. Uneori cele mai mari oportunitati nu se vor ivi intr-un domeniu in care esti “talentat”, si s-ar putea ca cele mai mari beneficii sa le obtii concentrandu-te asupra slabiciunilor, nu asupra punctelor forte, cum predica majoritatea dintre gurus. Citeste mai multe despre asta in “top 5 slabiciuni ale StrengthsFinder-ului”.

Vrei un job, o cariera sau o vocatie?

Sa ai un job e adesea asociat cu a munci pentru bani. Jobul este doar un mijloc pentru a obtine placere in restul timpului in care nu muncesti: iesind la un suc cu prietenii, avand hobby-uri, cumparandu-ti lucruri, mergand la munte in weekend sau in vacante.

Sa ai o cariera inseamna sa gasesti implinire in procesul de avansare la serviciu, in procesul de obtinere a promovarilor si a maririlor de salarii. Spre deosebire de job, aici sansele de a obtine o stare de flux sunt mai mari, deoarece ai “borne kilometrice” prestabilite si provocari prin care e nevoie sa treci pentru a atinge urmatorul nivel.

In cazul vocatiei, sau a chemarii, pui mai mult accent pe pasiune si semnificatie. Ai face acel lucru chiar daca nu ai fi platit, pentru satisfactia pe care ti-o ofera munca in sine si pentru scopul mai mare pe care aceasta o indeplineste.

Diferenta dintre ele tine nu tine de continut, ci de perspectiva. Poti sa faci acelasi lucru, iar acesta sa fie ori job, ori cariera, ori vocatie. Acestea sunt doar niste caracterizari ale unei experiente subiective. Conteaza mai mult mentalitatea pe care o aduci in cadrul a ceea ce faci.

Sa-ti gasesti vocatia este demodat

Ia in considerare faptul ca problema ar putea fi in alta parte.

Sa nu uitam ca lumea vrea “usor”, vrea “rapid”, vrea “acum”. Ca au tendinta sa cada foarte usor in capcana mitului veniturilor pasive. Isi urasc jobul, isi urasc seful, si asa hotarasc sa se avante in cautarea sfantului Graal. Incep sa-si caute pasiunea, in momentul in care pasiunea e doar rezultatul dedicarii intr-un domeniu perceput interesant. (A nu se confunda cu entuziasmul de inceput, sau exaltarea pentru nou.) Incep sa-si caute job-ul ideal, trecand cu vederea peste faptul ca este aproape imposibil sa gaseasca ceva ce indeplineste cerintele, nevoile si dorintele lor unice.

De ce nu-si gaseste lumea “vocatia”? Poate pentru ca fug de orele de invatare si de practica, ce necesita a fi investite intr-un anumit domeniu de interes. Poate nu vor sa dea nas in nas cu esecul. Poate le e frica sa sara intr-un abis, le e frica de necunoscut. Sau poate ca nu aici se afla implinirea cautata, ci atingand un echilibru intre diferitele arii ale vietii.

Pe termen lung, ajungem sa ne limitam.

Societatea incurajeaza specializarea intr-un domeniu fix. Cu cat te specializezi mai mult, cu atat cresc sansele sa faci bani mai multi. Insa care este pretul platit?

Istoria ne invata ca inventatorii, deschizatorii de drumuri, cele mai mari minti ale lumii, au fost polivalenti, oameni renascentisti. Daca i-ai intreba care este acel lucru specific, acel fir comun din spatele lucrurilor, ti-ar raspunde ca totul este conectat cu tot. Curiozitatea este adevarata motivatie, iar aceasta nu are limite.

Pana la urma, totul tine de alegeri. Potentialul e acelasi in fiecare dintre noi, si tine doar de noi daca o sa avem un job, o cariera, o vocatie, daca vom fi cersetori de cea mai joasa speta, sau oameni polivalenti de cel mai inalt nivel.

De aceea, consider ca e nevoie sa ne schimbam un pic intrebarile. In loc sa ne framantam “care este talentul meu?”, “care este pasiunea mea?”, “care este vocatia mea?”, mai degraba sa stam un pic si sa ne intrebam: Care este impactul pe care vreau sa-l am asupra celorlalti si in ce fel e nevoie sa ma schimb pentru a reusi asta? Tema pentru acasa. :)

Iti urez mult succes in atingerea tuturor obiectivelor!

Trimite articolul prietenilor tai:

Pastram legatura:

Citeste in continuare: