Subiect: Dezvoltare Personala.
6 minute.

Daca esti de destul de mult timp pe drumul acesta al dezvoltarii personale, sunt cateva blocaje pe care probabil le-ai intalnit. Prima data, e blocajul conditionarii sociale. Ai fost invatat ca lucrurile trebuiesc facute intr-un anumit fel, de catre parinti, profesori, persoanele pe care le-ai avut in jur, ai inteles cum paradigma lor ti-a dictat pana acum viata si acum opui rezistenta.

Pe urma este blocajul lui “nu stiu ce vreau”. E de asteptat, din moment ce toata viata ti s-a spus ce sa faci. In mod paradoxal, acum cauti raspunsuri tot in afara. Nu te poti bucura de simtul libertatii pe care ti l-a oferit datul la o parte al straturilor de conditionare, asa ca incepi sa cauti alte reguli, alte sisteme care ti-ar spune ce sa faci.

Altul este blocajul punerii in aplicare, sa faci acele lucruri care ti-ar schimba viata. Poate ca nu esti pregatit inca, poate nu vrei sa renunti la parti din ce traiesti in momentul actual, poate simti ca e foarte multa munca si, in mod automat, devii lenes.

Asa ca vine guru de dezvoltare personala si te pune la punct, cu mesaje motivationale, zicandu-ti ca treaba e serioasa, ce nasoala o sa fie viata ta daca nu te schimbi, cat de putoare esti ca nu te misti, si daca e foarte sincer cu tine, o sa-ti zica faptul ca nu exista solutie rapida si probabil va fi nevoie de luni, daca nu de ani, ca sa-ti rezolvi problema.

Cat de mult te ajuta asta? In momentul prezent, am capatat o alergie la orice seamana a fi un mesaj motivational. Ca si cum ar fi de ajuns. Ma lasa rece tot ce seamana cu rasucitul cutitului in rana, am ajuns sa capat toleranta. Si faptul ca o sa dureze un timp a devenit evident. Nici-o groapa nu se sapa singura peste noapte, nici ascensiunea nu e plina de unicorni si curcubee.

Totusi, nu pot trece cu vederea faptul ca modul in care este facuta dezvoltarea personala, in majoritatea cazurilor, perpetueaza suferinta. O faci serioasa, o faci munca, te proiectezi in viitor, imaginandu-te cum iti ia 1 an, 5 ani, 10 ani, moment in care vei fi un om realizat si implinit. Normal ca la un moment dat o sa-ti bagi picioarele si e de asteptat: te impovarezi singur.

Exista o asociere puternica intre “dezvoltare personala” si “durere”. Dezvoltarea personala, facuta la modul: daca imi setez obiective precise, ating rezultate, sunt aplaudat, atunci sunt fericit, este un drog care te scapa de durere. La suprafata observi “schimbare”, observi “evolutie”, dar scopul ascuns al intregului proces este sa-ti amorteasca durerea, cel putin pentru o perioada.

La fel ca alcoolul, la fel ca un partener care ti-ar alina durerea. “Evolutia” ta este construita pe neacceptare: neacceptarea sinelui, neacceptarea situatiei curente. Si la fel cum “nu vreau sa fiu sarac” nu e acelasi lucru cu “vreau sa traiesc in abundenta”, ce faci tu nu e dezvoltare personala. Este “cum fac sa nu mai ma simt naspa cu situatia mea, cu persoana mea, cum fac sa scap de durere prin orice aduce a fi dezvoltare personala”.

Tot ce ai nevoie pentru a fi fericit se afla in tine, doar ca ai fost conditionat sa-ti iei fericirea din exterior. Si daca nu fericirea, macar alinarea durerii. Intrebarea e: daca ai fi OK cu tine, daca ai fi fericit indiferent de rezultate, de ce ai mai face dezvoltare personala? Mai mult, de ce ai mai face ORICE daca ai fi fericit cu tine insuti?

Seriozitatea este inventia mintii

Deoarece suntem dependenti de rezultat si ne derivam fericirea din succesul perceput, devenim seriosi. Mi se pare normal, miza e pe masura. Asa ca ne setam obiective (specifice, da?), devenim metodici in ceea ce facem. Acum fericirea s-a transformat intr-un “trebuie”. Daca nu ne-am atins standardele, acum ne simtim ca naiba.

Modul asta de a functiona are o gramada de defecte mai ales cand te imbarci intr-o aventura pe teritorii necunoscute. Trebuie sa stii ce vrei, insa din moment ce nu ai experienta, din moment ce nu cunosti teritoriul, tot ce ai la indemana este opinia celor care au mai trecut pe acolo. Ce garantii ai ca sunt valabile si pentru tine?

Oricine iti spune ca trebuie sa fii hotarat si “angajat” din prima, nu-ti are cele mai bune interese in minte. Trebuie sa stii cu exactitate ce vrei, jobul ideal, partenerul ideal, viata ideala, insa specificitatea poate veni doar dupa o etapa de experimentare. Cand n-ai experienta, o directie generala te ajuta mai mult decat un obiectiv specific. Cand n-ai experienta, specifice pot fi numai obiectivele altora.

Asa ca ai pornit in aceasta aventura, cu niste obiective foarte specifice, fiind foarte serios sa-ti indeplinesti telul. Daca nu obtii ce ti-ai propus, te simti ca naiba, din moment ce fericirea depinde de atingerea obiectivului. Daca il obtii, sunt sanse sa-ti dai seama ca nu e ceva ce vroiai de la bun inceput, pentru ca bazele au fost subrede.

Insa nu e nimeni prost sa-ti zica faptul ca nu ai cum sa stii ce vrei daca nu treci printr-o etapa de experimentare. Lumea te vrea usor manipulabil. Si, in general, societatea fuge de experimentare. Nu esti serios, nu esti consistent, iti place sa te joci, esti insipid, insa fara etapa asta nu poate exista invatare si crestere. De aceea te si lasi influentat, pentru ca e mult mai simplu sa ti se spuna ce trebuie sa vrei si sa faci.

Spiritul a venit aici ca sa se joace

Afirmatia de mai sus e la fel de buna ca orice vocatie pe care ti-ai putea descoperi-o. Alan Watts spunea ca nu e inhamat la nici o misiune, “I’m just doing my thing”. Osho spunea ca lumea e mult prea impovarata de scopuri si de obiective, “ti-ai pierdut mult prea multe vieti batandu-ti capul cu ele”.

Revenind la intrebarea de mai devreme, cine esti cand nu trebuie sa FACI ceva sau sa FII cineva? Nietzsche descrie 3 etape distincte ale metamorfozei sinelui: camila, leul si copilul. Camila este colectionarul, atat de rezultate cat si de poveri, este servitorul lui “trebuie”. Leul este cel care se lupta cu dragonul lui “trebuie”, este reactiv lui, insa, acesta concluzioneaza, “nu exista fericire in a te lupta cu dragoni toata viata”.

Copilul este modul curios si jucaus de a interactiona cu viata. Este alegerea de a face lucrurile in prezent, clipa de clipa. Incearca diverse lucruri si abordari, experimenteaza. Nu are interes sa invinga fortele lui “trebuie”, a gasit ceva mai bun. Copilul cunoaste bucuria vietii, este un “vreau” puternic, este afirmator de viata, este creatie pura. Daca esueaza, nu este capat de lume, ci se amuza de felul in care au iesit lucrurile, mai ales de cum a facut de nu i-a iesit.

Cand functionezi in acest mod, nu esti atasat de un scop sau de un obiectiv. Cand te concentrezi asupra unui obiectiv, automat te-ai proiectat in viitor. Nu poti fi aici in totalitate, pentru a face. Daca ma gandesc ca trebuie sa public articolul asta, daca ma gandesc cati or sa-l citeasca, daca ma gandesc la comentariile pe care le voi primi… Nu fac decat sa imi distrag atentia de la a ma exprima in totalitate, de a lasa cuvintele sa curga pe ecran.

Cand nu e nimic pe care trebuie sa-l faci, cand nu e nimic care trebuie sa devii, te poti relaxa. Si in acea stare de relaxare, esti liber sa fii curios, sa te joci, sa experimentezi, sa traiesti viata clipa de clipa.

Crezi ca trebuie sa te sacrifici?

Pentru a atinge fericirea, implinirea, un anumit nivel de evolutie personala? Lucrurile astea nu tin niciodata de “ce faci”, ci de “felul cum le faci”. Credem ca daca ne sacrificam acum, o facem pentru ca sa avem un viitor mai bun, insa cum faci lucrurile acum este felul cum le vei face tot timpul.

Daca suntem consecventi cu sacrificiul nostru, ne-am conditionat sa fim intr-asa fel incat, atunci cand va veni acel viitor fructifer, nu vom sti cum sa ne comportam intr-un alt mod. Din acest motiv, orice iti rezervi pentru viitor este important sa-l aduci in prezent, intr-o forma sau alta, folosind tot ce ai la indemana acum.

Orice ti-ai proiectat in viitor, fa-l acum, chiar si intr-o alta forma. Testeaza daca e ceva ce-ti doresti in viata ta sau e doar o proiectie a mintii. Asta inseamna cu adevarat “sa te pui pe tine pe primul loc” pentru a avea disponibilitatea de a-i ajuta pe ceilalti din toata inima.

De-abia atunci se poate intampla adevarata maturitate. Am fost invatati sa punem semnul de echivalent intre maturitate si seriozitate, insa maturitatea adevarata este atinsa doar atunci cand vezi interconectarea tuturor lucrurilor, efectul pe care-l au actiunile tale, insa facute intr-un mod care sa te imbogateasca, nu sa te secatuiasca de energie.

Credem ca rezultatele sunt cele care ne schimba, insa e mai mult modul in care facem lucrurile care ne schimba. Cum faci lucrurile, asta e de fapt ceea ce creezi, ceea ce aduci in lume, asta este exemplul pe care-l oferi celorlalti.

Din cauza asta tot auzi zicandu-se: calatoria e mai importanta decat destinatia. Pana acum era doar o zicala care dadea bine, acum cunosti si motivul pentru care ar fi asa.

Tu cum calatoresti? Carand tona de valize dupa tine sau cu un singur rucsac in spate?

20 comentarii

Ti-a fost de folos? Da share prietenilor tai. Mersi!

Intrebari? Pareri? Completari?

20 comentarii la Te dezvolti sau fugi de tine? (facand fix aceleasi lucruri)

  1. Florin

    Un articol foarte bun, m-am regasit cam in toate etapele, mai ales la inceput, cand doar ce auzisem despre dezvoltarea personala,Cand am citit primele articole si “priveam” lucrurile altfel si incepeam sa cred cu tarie ca felul meu de a privi lucrurile e cel corect, si incercam sa-i influentez pe cei din jurul meu ca sa faca la fel.Dupa a aparut problema de a face ceva, de a alege un domeniu, iar asta mi-a luat ceva timp, desi ma lasam influentat de anumite teste, etc, pentru ca aveam nevoia de o aprobare ca sunt bun la ceva, cu toate ca nu prea conta,era doar un fel frumos de a ma minti.La partea de integrare a unor obiceiuri sau chestii care mi-ar fi de folos, mereu mi s-a parut destul de greu, reusind sa schimb doar ceea ce simteam cu adevarat si nu era fortat, doar de dragul de a face schimbare,Iar ideea de a sacrifica mereu ceva pentru a obtine ceva mai bun nu prea m-a incantat niciodata, pentru ca nemultumirea aia si sacrificiul vor merge mereu mana in mana si nu simteam ca voi ajunge vreodata sa ma bucur cu adevarat de lucrurile din prezent proiectandu-ma mereu in viitor, si gandindu-ma la ce o sa fac in continuare.Problema majora cu care ma confrut momentan este experimentatul, desi as vrea sa incerc mai multe domenii si as vrea sa aflu mai multe lucruri sunt oarecum limitat datorita faptului ca nu sunt indepent financiar pentru a-mi putea permite sa experimentez pe cont propiu, fiind inca la “mana” parantiilor.Momentan singura solutie pe care o pot vedea este sa aleg un domeniu destul de sigur, pentru ca dupa sa pot sa experimentez in timpul liber, ca ocupatie si sa pot strange in acelasi timp suma necesara pentru a putea deveni independent financiar.Cum poti sa experimentezi cand esti limitat financiar, si aici nu ma refer la faptul ca trebuie sa ai foarte multi bani pentru a face ceva, ci la faptul ca din punctul meu de vedere trebuie sa ai o anumita sursa de venituri, fara sa depinzi de altcineva, iar daca esuezi in acel domeniu, nu prea vad cum ai putea sa obtii aceea sursa de venit, mai ales cand nu ai facut niciodata lucrul ala, ca sa ai o impresie.

    • Leonard Dobre · mayhem.ro ·

      Tot timpul o sa depinzi de cineva. :) Nu depinzi de parinti, depinzi de sef, nu depinzi de sef depinzi de client si tot asa. :) “Independenta” financiara e o utopie, atata timp cat banii nu cad din cer. Pentru problema alegerii domeniului, recomand un ghid de cariera foarte bun: https://80000hours.org/career-guide/ Explica in detaliu de ce nu functioneaza sfaturi precum “urmeaza-ti pasiunea”, “gaseste-ti vocatia”, “urmeaza-ti instinctul” si altele cand vine vorba de directia aleasa pe plan profesional.

    • Lucian

      Din ce am observat, in majoritatea cazurilor “Independenta Financiara” propavaiduta in masa la oara actuala inseamna a iesi din gloata de sclavi si a porni in creare unei alte gloate de sclavi, care de data asta sa lucreze pentru tine.

      Ceea ce nu mi se pare cea mai sustenabila si integra solutie.

      Ideal ar fi sa colaboram impreuna pentru a rezolva cauze sociale ce ne implica pe fiecare. Folosindu-ne de tehnologiile si progresele actuale, sa gasim solutii prin care sa putem asigura gratuit tuturor resursele de baza necesare supravietuirii.

      Solutii ce se intalnesc in permacultura, energie regenerabila, case autonome, solutii sustenabile in general care sa ne permita sa ne hranim din abundenta universului, nu doar din hartii. Daca focusul nostru ar fi indreptat spre aceste solutii,mai mult decat de domenii secundare, de ex: IT sau domenii de viitor din care se vor “castiga bani” cred ca am atinge un nivel inalte de abundenta si implinire personala, decat sa concuram toata viata pentru resurse limitate (modelul economiei actuale).

      In momentul in care nu mai suntem presati pentru a ne indeplini nevoile materiale de baza (cazare, mancare), nu prea vad ce alte griji poti avea care sa te faca sa iti pui obiective rigide, marete, impersonale, ci efectiv te vei juca.

      Cred cu tarie ca Pamantul poate oferi tuturor resurse suficiente pentru a asigura gratuit resursele de baza pt fiecare om. Provocarea este data de focusul nostru, de ex: invatam sa programam aplicatii inteligente in loc sa gasim metode eficiente prin care sa ne procuram resursele de baza intr-o maniera sustenabila si pasiva!

      Suntem axati doar pe a castiga bani (si stim bine ca nu sunt in totalitate in puterea noastra, altfel nu ar exista iflatie si crize economice), fara sa gasim solutii prin care sa nu mai avem nevoie de bani pt a supravietui, ci doar pt ‘pofte’!

    • Leonard Dobre · mayhem.ro ·

      OK, niste organizatii concrete care se ocupa cu asta, in mod practic? Si daca sunt si de la noi ar fi genial. ;)

    • Lucian

      Sunt sigur ca sunt din ce in ce mai multe persoane interesate de aceste subiecte, cele pe care le stiu eu sunt:

      Pe partea de mancare produsa acasa, a avut loc recent o conferinta mare, cu multi speakeri: http://www.homegrownfoodsummit.com/ , urmaresc si aceste site: http://www.foodrising.org/ .

      Pe partea de case construite cu materiale sustenabile este un roman: http://adevarul.ro/locale/brasov/un-arhitect-brasovean-construieste-casade-1000-euro-romania-locuinta-minune-paie-rezistenta-lacutremur-nu-ia-foc-1_54e333f0448e03c0fdb3dad8/index.html

      Pe partea de energie regenerabila sunt multe resurse pe internet.

      Sunt foarte curios de eficienta copacilor paulownia la noi in tara, nu am surse despre oameni ce au recoltat la maturitate maxima pt a vedea rentabilitatea, dar cu siguranta sunt mai eficienti. Acesti arbori pot fi folositi atat pentru energie cat si pentru case economice ca pret.

      Chiar daca am inteles gresit anumite lucruri despre dezvoltarea personala, un lucru e sigur, traim intr-un univers abundent. Problema e ca nu stim sa folosim aceasta abundenta intr-un mod sustenabil. Ne focusam prea mult pe bani, ceea ce nu ar fi un lucru neaparat rau atat timp cat sistemul financiar ar fi sustenabil, dar realitatea ne spune ca nu este sustenabil in forma actuala.

  2. Lucian Alexandru Motoc · www.facebook.com ·

    Noooo! even more mayhem!
    Tot ce credem despre dezvoltare personala este o minciunaa!!

    Glumesc. Dar acum pe bune, sunt niste idei tare bune in articolul asta…

    Copilul. Curiozitatea. Joaca. Experimentarea!!

    Si bagaje usoare.. :-)

  3. Lucian

    Am aflat de conceptul de dezvoltare personala acum aproape 7 ani si am ajuns la concluzia ca majoritatea materialelor de dezvoltare personala de pe piata sunt foarte impersonale … Fericirea e in noi! Legat de obiective, oricum vom pierde totul, fiecare dintre noi, in momentul in care vom muri. Cred ca importante sunt experientele si momentele placute (pe care de multe ori le amanam sau ignoram datorita obiectivelor ‘marete’ si ‘impersonale’) de care ne putem bucura in momentul vietii.

  4. augustin · www.liderimobiliar.ro ·

    Foarte bun articolul, felicitari! Toate sunt idei importante. Si eu ma lupt cu motivarea personala si am ajuns la concluzia ca meditatia e capabila sa ofere fericirea de care avem nevoie, motivarea la un moment dat va “crapa” pentru ca e ceva artificial pe care il inglobam in fiinta noastra ca sa fim mai aproape de implinire. Vineri imi iau rucsacul si plec in Roma:) chiar imi doresc sa arunc toate valizele pentru un an si sa traiesc intr-un mod de viata care sa nu implice bani, evolutie financiara, munca pentru plata facturilor, a cumpara toate prostiile pe care le vedem la televizor…(fight club:)) Bafta!

    • Veronique

      Si eu planuiesc sa fac acelasi lucru, sa plec la Roma pur si simplu :) sa stau o luna, si in functie de cum merg lucrurile sa raman acolo sau sa revin in tara, cine stie :)

  5. Leonard Dobre · www.facebook.com ·

    "Fiecare zi prezinta o noua oportunitate. Adu-ti aminte ca poti construi pe baza succesului de ieri sau iti poti lasa toate esecurile in urma pentru a porni din nou. Asta e felul in care e viata, un joc nou in fiecare zi." :) ~Bob Feller

  6. Leonard Dobre · www.facebook.com ·

    Si spiritualitatea asta e inselatoare, din cate am observat e departe de a fi inteleasa. Eu zic ca ma indrept mai mult spre un blog de dezvoltare al bunului simt. :)

  7. Valeriu Sirbu · www.facebook.com ·

    Acest articol este in plina armonie cu ce am experimentat pina acum. Imi place foarte mult ceea ce scrii , si observ din scrierile tale ca te indrepti mai mult spre un blog de dezvoltare spirituala, ceea ce este minunat din punctul meu de vedere. Mereu cind ma pierd in gindurile mele, ma pierd, in iluzia lor, atunci deschid blogul tau si incep sa meditez. Iti multumesc !!!

  8. Amalia Violeta Pater · www.facebook.com ·

    Recunosc experienta mea de viata,citnd scrierile tale.Da,asa este,incercand sa te dezvolti intri intr-o alta capcana ,a altor reguli,ale altor tipare.Si-mi spuneam:Mi-e lehamite,chiar nu mai vreau sa simt cum curge fluxul vietii prin mine!Mi-am dorit asta si aialalta si am facut asa si pe dincolo si tot ceea ce am primit au fost lucruri superficiale!Au fost zile de chin,chiar imi dau seama ca am trecut de stadiile de acumulator si de luptator ,pana cand am auzit in mintea mea :Sunt curioasa,vreau sa vad cum este,cum decurge!…Si am simtit o usurare ,o bucurie,o dragalasenie in interiorul meu!Ma bucur de curiozitatea mea!Mai departe?!…Sunt curioasa!

  9. Nom Nom Nom · www.facebook.com ·

    Daaa, experimentez în fiecare zi şi nu-mi pasă de ce spun alţii. O zi e aşa cum o vreau, de când fac ochi şi până-n noapte. Joacă de copil îi spun eu, nepăsare spun ceilalţi… vai, biata de ea, sărăcuţa, nu e în toate minţile :)) Dar cui îi pasă? Ş-apoi, am observat că drumul, cărăruia pe care o străbat ca să-mi văd dorinţa materializată e atât de frumoasă! Asta mă face să mă joc cu gândurile, să mă analizez, să-mi schimb stările… La urma urmei ce suntem noi? Ceea ce vrem aia suntem. Aşa că… curaj, oameni buni, uitaţi ce sunteţi şi rescrieţi ceea ce vreţi să fiţi! Suntem nişte coli de hârtie imaculate pe care desenăm ce vrem, este?

  10. Alexandru Macovei · www.facebook.com ·

    Cu tot respectul ,si nu sunt gay, Te iubesc !!!!

  11. Alexandru Macovei · www.facebook.com ·

    Ai o minte deosebita si te admir foarte mult.ma regasesc 100% in articolele tale.Felitari pt ca esti tu !

  12. Eliza

    Sunt de ceva vreme in aria aceasta a dezvoltarii personale, am fost si intr-un program, dar totul este asa cum spui tu. Multe clisee, manipulare, o incercare de a gasi “modele” in experientele altora ca sa ne spuna “sigur” cum sa atingem succesul, de parca am fi toti roboti cu acelasi sistem de operare. O experienta extrem de neplacuta m-a adus cu picioarele pe pamant, m-a facut sa imi dau seama cat de influentabila eram si sa incep sa am o gandire mai analitica, sa nu mai mestec cu pofta acele mesaje motivationale ca un drog care sa imi dea o stare de bine de moment, in timp ce se foloseste de evidenta mea nemultumire fata de sine. Imi place cum scrii, e mai realist, dar gasesc o mica contradictie in articole, si anume cand spui ca totul trebuie sa vina natural, ca o joaca, nu ca un trebuie, si nu dintr-o nemultumire permanenta in legatura cu viata pe care o ducem in momentul prezent, dar intr-un alt articol ai zis ceva de genul: “sa fim recunoscatori cu ceea ce avem, dar sa ne dorim mereu sa ajungem la alt nivel”…nu e asta tot o forma de a spune ca “nu sunt suficient de…”, o forma de neacceptare a sinelui, a prezentului. Cum ar putea sa vina dorinta de schimbare, daca esti in totalitate recunoscator, fericit cu ceea ce ai. Sa fie poate doar dintr-o curiozitate sanatoasa, ca aceea a unui copil neindoctrinat inca? Simt ca ceva imi scapa :).

    • Leonard Dobre

      Actiunile tale vin din “trebuie” sau din “vreau”? Din “nu sunt suficient de…” sau “in orice moment imi creez propria lume, ca un copil creativ”? :) Viata e in continua miscare, chiar si cand ai impresia ca stai intr-un singur loc. E ceva natural sa te bucuri de prezent si sa vrei sa dai frau liber exprimarii sinelui. In primul caz crezi ca daca devii mai bun, esti mai vrednic daca faci asta, in al doilea e ceva ce iti place sa faci, pentru ca te implineste in mod intrinsec, fara sa vrei sa ajungi la un anume rezultat. Si asta face diferenta, pentru ca asta inseamna ca totul e perfect asa cum e. :)

    • Eliza

      Multumesc mult de raspuns, acum am inteles mai bine ce ai vrut sa spui :)

Citeste in continuare:

About Leonard Dobre

Sunt autorul blogului de dezvoltare personala Mayhem.ro. Daca vrei sa afli mai multe despre mine si calatoria mea de pana acum, intra pe pagina "Despre Leo". Am scris si un Ghid de 60 de pagini intitulat "Dincolo de Motivatie", pe care-l ofer gratuit cititorilor si pe care-l poti descarca de aici: "Dincolo de Motivatie".