Subiect: Dezvoltare Personala.
9 minute.

stilul-tau-de-viata-ideal-2-medium

Cum se face ca atunci cand planurile tale devin mai mari, tu incepi sa te simti mai mic?

Multa lume crede ca daca stii exact ce vrei, esti cu mult in fata celor care nu stiu. Faci teste de autocunoastere, iti lipesti poze prin casa, iti stabilesti obiective si scopuri marete. Cu cat ai mai multe, cu atat te simti mai mandru de tine si de-abia astepti sa iti impresionezi prietenii cu ele.

Si atunci… pauza. Te intorci la viata ta, gandindu-te cat de misto va fi cand iti vei fi atins toate obiectivele. Acum poti suporta mai usor prezentul, deoarece ai toate visurile astea… in care poti evada. Teoretic ti-e mai bine, practic nu s-a schimbat nimic. Pentru ca toata “munca” asta de pana acum a reusit doar sa te anestezieze.

Cand am descoperit prima data “The Secret” si principiile aferente, am fost foarte deschis si curios sa incerc ce spuneau oamenii aia acolo. Mi-am scris ce vreau sa obtin, am cautat poze descriptive, mi-am setat multe obiective cu deadline-uri si am inceput sa ma uit la ele zilnic.

Cat ma uitam la ele, ma simteam bine. Dintre toate, doar vreo patru erau importante pentru mine in acel moment. Insa cand ma intorceam la viata mea, incepeam sa simt discomfortul creat intre lumea imaginara si lumea reala. Din starea euforica de dinainte, acum ma simteam si mai nemultumit. Suna cunoscut?

Atunci mi-am dat seama ca ceva e fundamental gresit. Nu iti spune nimeni ce sa faci pe urma, deoarece universul trebuie sa iti ofere. Nu iti spune nimeni ce sa faci cu realitatea vietii tale de zi cu zi. Mai ales, nu te pune nimeni sa te intrebi oare de ce ti-ai dorit fix acele lucruri de la bun inceput, ce se ascunde in spatele lor.

Ce am ajuns sa descopar, cautand in domenii precum performanta, spiritualitate si in studii stiintifice, e ca fix lucrul care te porneste pe drum te impiedica sa mergi mai departe. Ca modul in care faci lucrurile e mult mai important decat planurile tale. Si ca pana nu incepi sa iti indrepti atentia in alta parte, vei ramane blocat in situatia in care esti acum. Stii de ce planurile pe care ti le-ai facut pana acum n-au functionat pentru tine?

De ce nu te misti chiar daca stii exact ce vrei?

Acum cativa ani, un grup de cercetatori de la Universitatea din Chicago, impreuna cu cei de la Scoala de Afaceri din Korea au facut un mic experiment. Au recrutat cateva sute de studenti care mergeau la sala in cadrul universitatilor si i-au impartit in doua tabere. Prima tabara a fost instruita ca atunci cand merge la sala, sa se concentreze pe obiectiv si sa-si descrie obiectivul. A doua tabara a fost instruita sa se concentreze pe proces si sa descrie experienta procesului.

Ce au observat a fost ca cei care se concentrau pe obiectiv aveau rezultate mult mai slabe decat cei care se concentrau pe experienta avuta. Astfel, cei din prima tabara incepusera sa petreaca mai putin timp in sala si rata de renunt chiar sa creasca.

Cercetatorii insa nu s-au oprit aici. Au continuat experimentul in diverse activitati, de la facut Origami la spalatul pe dinti, doar ca sa observe cum obtin din nou si din nou aceleasi rezultate.

Ideea e ca daca esti cu ochii atintiti spre ce vrei sa obtii, asta face sa iti scada drastic motivatia. Concentrandu-te pe obiectiv, neglijezi experienta pe care o ai in prezent, neglijezi ce simti in timp ce faci acele activitati. Fix aceasta diferenta intre ce iti doresti in viitor si ce traiesti acum te face sa renunti inainte sa-ti fi atins obiectivul setat.

Inclusiv peformerii de top, nu folosesc vizualizarea de obiective, ci vizualizeaza practica activitatii lor. Asta are efect de motivare, de a te ridica de pe scaun, insa doar la inceput. In restul timpului, concentrarea pe obiectiv diminueaza perseverenta pe termen lung. Mai vrei acum sa stai cu nasul in Vision Board?

Faptul ca “stii ce vrei” nu iti garanteaza succesul. As spune chiar ca te afli intr-o pozitie mai buna daca “nu stii ce vrei”, dar incerci tot timpul lucruri noi. Pentru ca nu ai cum sa stii pana nu faci, si autocunoasterea adevarata se produce doar in urma analizei experientelor avute.

Cand am aflat lucrul asta, am lasat deoparte tot ce imi setasem si am inceput sa ma concentrez mai mult pe activitati si pe trairi. Pentru o persoana care e obisnuita sa isi petreaca timpul in lumea ei, e foarte greu. Am putut sa observ in mine cat de usor ma enervam cand nu imi iesea ceva si mai ales cum ma invinovateam. De fapt, pana si astea erau metode de a fugi de experienta prezentului, de a fugi de mine.

Mi-am dat seama ca e o arta si in a-ti construi experienta prezentului. Si ca, de fapt, sunt doua moduri de a face lucrurile, doua lentile prin care poti privi lumea si care vor dicta ce traiesti in fiecare clipa.

Calea Lupului si Calea Vulturului

Am avut un vis zilele trecute. Faceam parte dintr-un trib de lupi si o alta haita venea sa ne atace, printr-un labirint format din copaci. Faptul ca era un labirint crestea tensiunea, deoarece nu puteam vedea pe unde anume vor ataca.

Intr-un final, intra pe teritoriul nostru, toti pregatiti de lupta, moment in care eu incep sa plutesc usor. Prima data deasupra solului, apoi deasupra lupilor si in cele din urma deasupra intregii paduri. Nimic nu putea sa-mi provoace tensiune. Zburam, vedeam exact cum sta situatia si ce puteam face de acolo. Devenisem vultur.

De prea multe ori, cand lucrurile nu sunt asa cum ne-am dori, incepem sa ne plangem sau sa ne razvratim. Prea putin suntem cu adevarat atenti la ce se petrece in noi si in jurul nostru, iar asta influenteaza negativ atat situatia cat si starea noastra.

“Lupul” e vesnic nemultumit. E pregatit de atac tot timpul. Are o misiune de indeplinit, vrea sa cucereasca, sa castige. “Vulturul” are urechile ciulite la tot ce se intampla. Poate sa vada tot, pentru ca stie sa se detaseze de pamant. Se poate bucura de experienta zborului, folosind curentii de aer (imprevizibili) in favoarea lui.

In experimentul de mai sus, “lupii” erau cei care se concentrasera pe obiective, in timp ce “vulturii” erau cei care se concentrasera pe activitate. Secretul e sa iti dai seama ca tu nu esti “lup” sau “vultur”. Daca participai la experiment si nimereai intr-o tabara sau alta, aveai parte de rezultate diferite, in functie de incotro iti indreptai atentia.

Dar am fost invatati ca daca nu suntem luptatori, atunci suntem niste victime lasate in voia sortii. Nu prea ti-a zis cineva ca exista si o a treia varianta. Ca nu esti obligat nici sa lupti, nici sa empatizezi cu lupta altora. Tot ce e nevoie e sa respiri si sa fii atent. Si din acea stare de luciditate pe care o obtii, sa poti lua o decizie mai buna pentru tine.

Intrebarea e: iti imbratisezi experienta sau fugi de ea?

E usor sa iti pui poze pe pereti si sa visezi la ziua in care vor deveni realitate, in timp ce iti urasti job-ul de rahat, oamenii care nu te inteleg si te critica, situatia actuala pe care o accepti tacit. E usor sa te imprastii in zeci de obiective, cand nu-ti dai seama ce iti implineste sufletul cu adevarat. E usor sa te lupti si sa iti demonstrezi cat de tare esti, cand de fapt intreaga ta fiinta are nevoie de cu totul altceva.

Daca vrei sa te intelegi cat mai bine, daca vrei sa ajungi in profunzime si sa identifici exact acele lucruri care conteaza pentru tine, ai nevoie de un nou set de instrumente. Care sa lucreze mai degraba cu prezentul tau. Asa ca pregateste-te, pentru ca o sa ne apucam de treaba.

O unealta mult mai buna decat Vision Board-ul tau

In jurul lui Iunie 2015, am intrat din intamplare pe un blog din afara (parca “High Existence”), care avea un articol de genul “ce m-a scos pe mine din rahat si m-a pus pe drumul cel bun”. Eu, care credeam ca le stiu pe toate, zic: “n-are ce sa ma invete nou, dar hai ca poate gasesc vreo idee interesanta”. In clipa in care am terminat de citit articolul, o zbugheam spre Diverta, in cautare de pix-uri si blocuri notes, in timp ce imi setam alarma de la telefon cu o ora mai devreme decat de obicei.

Am inceput sa scriu in fiecare zi, fiind primul lucru pe care-l faceam cand ma trezeam. Despre? “Ce imi doresc fix in acest moment? Ce simt? Ce ganduri nu-mi dau pace? Ce am visat in noaptea anterioara? Ce inseamna pentru mine tot ce experimentez acum in viata mea?”

Diferenta a facut-o faptul ca in fiecare zi trebuia sa o iau de la capat. Cand stiam ca deja am stabilite niste obiective, puteam sa ma “relaxez”. Imi terminasem munca. Tot ce trebuia sa fac era sa le citesc. Dar cand stai cu tine in fiecare zi si scoti la suprafata tot ce e acolo, nu prea iti convine sa dai nas in nas cu niste lucruri care tanjesc dupa atentia ta in mod repetat.

Treaba functioneaza in felul urmator: In fiecare zi, cand te dai jos din pat, ia caietul de notite si scrie patru pagini despre tot ce iti trece prin cap. Scrie doar pentru tine si da-ti voie sa scrii fix acele lucruri care te apasa. Cu cat scrii mai rapid, cu atat te poti apuca de alte treburi. Regula e ca nu ai voie sa te intorci sa citesti notitele vechi.

In prima saptamana, identificasem tiparele dupa care functionam si aveam puse actiuni pe foaie. Ziua 25 a fost critica, pentru ca de atunci am inceput sa fac schimbari pe banda rulanta. Sa fac curatenie, sa “dau drumul”, sa merg in diverse locuri, sa aduc lucruri noi in viata mea, sa ma mut. Si asta nu fiindca imi construisem niste planuri marete, ci pentru ca, fiind in contact cu mine si cu motivatiile mele, puteam actiona mult mai usor.

Daca inainte te lovea tona de obiective si nu stiai de care sa te apuci mai repede, acum te lovea fix ce aveai nevoie. Daca inainte aveai imaginea vietii ideale in fata, cu toate obiectivele (care tipau la tine ca nu le-ai indeplinit), acum incepeai de la zero. Daca inainte “stiai exact”, acum erai obligat sa afli din nou… ce conteaza cu adevarat.

Cand ai totul planificat, orice lucru devine o casuta de bifat… mecanic. Insa cand esti prezent cu situatia din fata, ce inseamna pentru tine si tot ce implica aceasta, de-abia atunci te poti bucura de ce-ti iese din maini.

Da-ti voie sa te surprinzi, deoarece azi s-ar putea sa nu mai fie valabil ce era valabil ieri. Mai ales, da-ti voie sa iti oferi acum tot ce ai nevoie. S-ar putea sa ti se para imposibil sa faci asta, sa traiesti cu credinta ca e nevoie de mult timp si de multa munca, pentru ca “nimic in viata asta nu vine usor”. Insa tot ce ai nevoie e sa iti dai seama de dorintele tale profunde si sa stii cum anume ti le poti implini chiar azi.

Nu vrei sa-ti atingi Obiective, ci vrei sa traiesti Experiente

Dupa cum spune Leigh (in “Life OS”), sunt 5 experiente mari si late pe care ti le doresti in mod regulat: Putere, Conexiune, Entuziasm, Libertate si Contributie.

Orice vis pe care ti-l pui pe Vision Board – obiectele pe care vrei sa le cumperi, evenimentele la care vrei sa mergi, rezultatele pe care vrei sa le atingi – toate reprezinta de fapt experiente pe care vrei sa le traiesti.

Toate simptomele de nefericire pe care le ai: stres, anxietate, sentimente de insatisfactie, exista tocmai pentru ca nu stii cum sa iti oferi ce ai nevoie, aici si acum. Si cu cat te astepti mai mult ca lumea exterioara sa iti ofere ce ai tu nevoie, cu atat vei suferi mai mult.

Poti sa te simti puternic: luptandu-te, incercand sa-i controlezi pe altii SAU provocandu-te si autodepasindu-te, construindu-ti lumea asa cum ti-o doresti.

Poti simti conexiune: spunand bancuri si facandu-i pe ceilalti sa te placa SAU discutand despre subiectele care conteaza cu adevarat pentru tine. (sau intrand in conexiune cu tine, prin meditatie si scris)

Poti simti entuziasm: jucandu-te jocuri pe calculator, uitandu-te la filme, ascultand muzica SAU facand lucruri noi, incercand diverse experiente, pasind peste marginea zonei tale de confort.

Te poti simti liber: band alcool, cerand permisiune sa faci diverse lucruri SAU pur si simplu facand ce iti doresti cu adevarat si ce te implineste, fara sa te justifici in fata nimanui.

Poti avea sute de obiective si sa traiesti intr-o stare de nemultumire continua. Chiar daca reusesti sa-ti atingi obiectivele, poti fi nefericit, deoarece experienta pe care ti-o doreai nu a fost la nivelul asteptarilor tale.

Ai impresia ca obiectivele iti vor aduce fericire, insa daca nu poti gasi fericire in ceea ce faci acum, n-o vei putea gasi nicicand. Vrei sa ai succes, insa succesul e intotdeauna un efect secundar al activitatii pe care o faci. Si daca nu iti place ceea ce faci, vei renunta mult prea rapid, cu mult inainte ca succesul sa apara.

Odata ce realizezi ca nu e despre obiectiv, ci despre experienta din spate, ceva incepe sa se schimbe in interiorul tau. Incepi sa fii mai atent la motivatiile pentru care faci ceea ce faci, si ce actiuni mai bune poti face pentru a experimenta ce doresti.

Dar pentru ca asta sa functioneze, e nevoie sa ne dam la o parte imaginea cu care ne-am invelit si am ajuns sa ne identificam. Si asta doare. Imaginea de om puternic, ambitios, luptator, independent, care n-are nevoie de nimeni pentru a-si atinge obiectivele. Imagine pe care o proiectam in fata celorlalti tocmai pentru a primi aprobarea si admiratia de care aveam nevoie atat de tare.

Concluzie? Du-te la sala pentru starea de bine pe care ti-o da antrenamentul, nu pentru check-in-urile si pozele de pe Facebook. Si cand vin cercetatorii Koreeni peste tine, sa te intrebe cate kile vrei sa dai jos, trimite-i sa plimbe ursu’. Si pe lupi, lasa-i in lupta lor, nu-i lupta ta. Tu casca bine ochii la ce se petrece inauntrul tau si scrie: cum imi pot face viata mai frumoasa, aici si acum?

Esti intr-o situatie in care simti ca ai facut tot ce puteai si totusi nu progresezi? Ce schimbare ai facut in viata ta, mica sau mare, care a facut toata diferenta?

Trimite articolul prietenilor tai:

Pastram legatura:

Citeste in continuare: