Subiect: Dezvoltare Personala.
9 minute.

stilul-tau-de-viata-ideal-2-medium

Cum se face ca atunci cand planurile tale devin mai mari, tu incepi sa te simti mai mic?

Multa lume crede ca daca stii exact ce vrei, esti cu mult in fata celor care nu stiu. Faci teste de autocunoastere, iti lipesti poze prin casa, iti stabilesti obiective si scopuri marete. Cu cat ai mai multe, cu atat te simti mai mandru de tine si de-abia astepti sa iti impresionezi prietenii cu ele.

Si atunci… pauza. Te intorci la viata ta, gandindu-te cat de misto va fi cand iti vei fi atins toate obiectivele. Acum poti suporta mai usor prezentul, deoarece ai toate visurile astea… in care poti evada. Teoretic ti-e mai bine, practic nu s-a schimbat nimic. Pentru ca toata “munca” asta de pana acum a reusit doar sa te anestezieze.

Cand am descoperit prima data “The Secret” si principiile aferente, am fost foarte deschis si curios sa incerc ce spuneau oamenii aia acolo. Mi-am scris ce vreau sa obtin, am cautat poze descriptive, mi-am setat multe obiective cu deadline-uri si am inceput sa ma uit la ele zilnic.

Cat ma uitam la ele, ma simteam bine. Dintre toate, doar vreo patru erau importante pentru mine in acel moment. Insa cand ma intorceam la viata mea, incepeam sa simt discomfortul creat intre lumea imaginara si lumea reala. Din starea euforica de dinainte, acum ma simteam si mai nemultumit. Suna cunoscut?

Atunci mi-am dat seama ca ceva e fundamental gresit. Nu iti spune nimeni ce sa faci pe urma, deoarece universul trebuie sa iti ofere. Nu iti spune nimeni ce sa faci cu realitatea vietii tale de zi cu zi. Mai ales, nu te pune nimeni sa te intrebi oare de ce ti-ai dorit fix acele lucruri de la bun inceput, ce se ascunde in spatele lor.

Ce am ajuns sa descopar, cautand in domenii precum performanta, spiritualitate si in studii stiintifice, e ca fix lucrul care te porneste pe drum te impiedica sa mergi mai departe. Ca modul in care faci lucrurile e mult mai important decat planurile tale. Si ca pana nu incepi sa iti indrepti atentia in alta parte, vei ramane blocat in situatia in care esti acum. Stii de ce planurile pe care ti le-ai facut pana acum n-au functionat pentru tine?

De ce nu te misti chiar daca stii exact ce vrei?

Acum cativa ani, un grup de cercetatori de la Universitatea din Chicago, impreuna cu cei de la Scoala de Afaceri din Korea au facut un mic experiment. Au recrutat cateva sute de studenti care mergeau la sala in cadrul universitatilor si i-au impartit in doua tabere. Prima tabara a fost instruita ca atunci cand merge la sala, sa se concentreze pe obiectiv si sa-si descrie obiectivul. A doua tabara a fost instruita sa se concentreze pe proces si sa descrie experienta procesului.

Ce au observat a fost ca cei care se concentrau pe obiectiv aveau rezultate mult mai slabe decat cei care se concentrau pe experienta avuta. Astfel, cei din prima tabara incepusera sa petreaca mai putin timp in sala si rata de renunt chiar sa creasca.

Cercetatorii insa nu s-au oprit aici. Au continuat experimentul in diverse activitati, de la facut Origami la spalatul pe dinti, doar ca sa observe cum obtin din nou si din nou aceleasi rezultate.

Ideea e ca daca esti cu ochii atintiti spre ce vrei sa obtii, asta face sa iti scada drastic motivatia. Concentrandu-te pe obiectiv, neglijezi experienta pe care o ai in prezent, neglijezi ce simti in timp ce faci acele activitati. Fix aceasta diferenta intre ce iti doresti in viitor si ce traiesti acum te face sa renunti inainte sa-ti fi atins obiectivul setat.

Inclusiv peformerii de top, nu folosesc vizualizarea de obiective, ci vizualizeaza practica activitatii lor. Asta are efect de motivare, de a te ridica de pe scaun, insa doar la inceput. In restul timpului, concentrarea pe obiectiv diminueaza perseverenta pe termen lung. Mai vrei acum sa stai cu nasul in Vision Board?

Faptul ca “stii ce vrei” nu iti garanteaza succesul. As spune chiar ca te afli intr-o pozitie mai buna daca “nu stii ce vrei”, dar incerci tot timpul lucruri noi. Pentru ca nu ai cum sa stii pana nu faci, si autocunoasterea adevarata se produce doar in urma analizei experientelor avute.

Cand am aflat lucrul asta, am lasat deoparte tot ce imi setasem si am inceput sa ma concentrez mai mult pe activitati si pe trairi. Pentru o persoana care e obisnuita sa isi petreaca timpul in lumea ei, e foarte greu. Am putut sa observ in mine cat de usor ma enervam cand nu imi iesea ceva si mai ales cum ma invinovateam. De fapt, pana si astea erau metode de a fugi de experienta prezentului, de a fugi de mine.

Mi-am dat seama ca e o arta si in a-ti construi experienta prezentului. Si ca, de fapt, sunt doua moduri de a face lucrurile, doua lentile prin care poti privi lumea si care vor dicta ce traiesti in fiecare clipa.

Calea Lupului si Calea Vulturului

Am avut un vis zilele trecute. Faceam parte dintr-un trib de lupi si o alta haita venea sa ne atace, printr-un labirint format din copaci. Faptul ca era un labirint crestea tensiunea, deoarece nu puteam vedea pe unde anume vor ataca.

Intr-un final, intra pe teritoriul nostru, toti pregatiti de lupta, moment in care eu incep sa plutesc usor. Prima data deasupra solului, apoi deasupra lupilor si in cele din urma deasupra intregii paduri. Nimic nu putea sa-mi provoace tensiune. Zburam, vedeam exact cum sta situatia si ce puteam face de acolo. Devenisem vultur.

De prea multe ori, cand lucrurile nu sunt asa cum ne-am dori, incepem sa ne plangem sau sa ne razvratim. Prea putin suntem cu adevarat atenti la ce se petrece in noi si in jurul nostru, iar asta influenteaza negativ atat situatia cat si starea noastra.

“Lupul” e vesnic nemultumit. E pregatit de atac tot timpul. Are o misiune de indeplinit, vrea sa cucereasca, sa castige. “Vulturul” are urechile ciulite la tot ce se intampla. Poate sa vada tot, pentru ca stie sa se detaseze de pamant. Se poate bucura de experienta zborului, folosind curentii de aer (imprevizibili) in favoarea lui.

In experimentul de mai sus, “lupii” erau cei care se concentrasera pe obiective, in timp ce “vulturii” erau cei care se concentrasera pe activitate. Secretul e sa iti dai seama ca tu nu esti “lup” sau “vultur”. Daca participai la experiment si nimereai intr-o tabara sau alta, aveai parte de rezultate diferite, in functie de incotro iti indreptai atentia.

Dar am fost invatati ca daca nu suntem luptatori, atunci suntem niste victime lasate in voia sortii. Nu prea ti-a zis cineva ca exista si o a treia varianta. Ca nu esti obligat nici sa lupti, nici sa empatizezi cu lupta altora. Tot ce e nevoie e sa respiri si sa fii atent. Si din acea stare de luciditate pe care o obtii, sa poti lua o decizie mai buna pentru tine.

Intrebarea e: iti imbratisezi experienta sau fugi de ea?

E usor sa iti pui poze pe pereti si sa visezi la ziua in care vor deveni realitate, in timp ce iti urasti job-ul de rahat, oamenii care nu te inteleg si te critica, situatia actuala pe care o accepti tacit. E usor sa te imprastii in zeci de obiective, cand nu-ti dai seama ce iti implineste sufletul cu adevarat. E usor sa te lupti si sa iti demonstrezi cat de tare esti, cand de fapt intreaga ta fiinta are nevoie de cu totul altceva.

Daca vrei sa te intelegi cat mai bine, daca vrei sa ajungi in profunzime si sa identifici exact acele lucruri care conteaza pentru tine, ai nevoie de un nou set de instrumente. Care sa lucreze mai degraba cu prezentul tau. Asa ca pregateste-te, pentru ca o sa ne apucam de treaba.

O unealta mult mai buna decat Vision Board-ul tau

In jurul lui Iunie 2015, am intrat din intamplare pe un blog din afara (parca “High Existence”), care avea un articol de genul “ce m-a scos pe mine din rahat si m-a pus pe drumul cel bun”. Eu, care credeam ca le stiu pe toate, zic: “n-are ce sa ma invete nou, dar hai ca poate gasesc vreo idee interesanta”. In clipa in care am terminat de citit articolul, o zbugheam spre Diverta, in cautare de pix-uri si blocuri notes, in timp ce imi setam alarma de la telefon cu o ora mai devreme decat de obicei.

Am inceput sa scriu in fiecare zi, fiind primul lucru pe care-l faceam cand ma trezeam. Despre? “Ce imi doresc fix in acest moment? Ce simt? Ce ganduri nu-mi dau pace? Ce am visat in noaptea anterioara? Ce inseamna pentru mine tot ce experimentez acum in viata mea?”

Diferenta a facut-o faptul ca in fiecare zi trebuia sa o iau de la capat. Cand stiam ca deja am stabilite niste obiective, puteam sa ma “relaxez”. Imi terminasem munca. Tot ce trebuia sa fac era sa le citesc. Dar cand stai cu tine in fiecare zi si scoti la suprafata tot ce e acolo, nu prea iti convine sa dai nas in nas cu niste lucruri care tanjesc dupa atentia ta in mod repetat.

Treaba functioneaza in felul urmator: In fiecare zi, cand te dai jos din pat, ia caietul de notite si scrie patru pagini despre tot ce iti trece prin cap. Scrie doar pentru tine si da-ti voie sa scrii fix acele lucruri care te apasa. Cu cat scrii mai rapid, cu atat te poti apuca de alte treburi. Regula e ca nu ai voie sa te intorci sa citesti notitele vechi.

In prima saptamana, identificasem tiparele dupa care functionam si aveam puse actiuni pe foaie. Ziua 25 a fost critica, pentru ca de atunci am inceput sa fac schimbari pe banda rulanta. Sa fac curatenie, sa “dau drumul”, sa merg in diverse locuri, sa aduc lucruri noi in viata mea, sa ma mut. Si asta nu fiindca imi construisem niste planuri marete, ci pentru ca, fiind in contact cu mine si cu motivatiile mele, puteam actiona mult mai usor.

Daca inainte te lovea tona de obiective si nu stiai de care sa te apuci mai repede, acum te lovea fix ce aveai nevoie. Daca inainte aveai imaginea vietii ideale in fata, cu toate obiectivele (care tipau la tine ca nu le-ai indeplinit), acum incepeai de la zero. Daca inainte “stiai exact”, acum erai obligat sa afli din nou… ce conteaza cu adevarat.

Cand ai totul planificat, orice lucru devine o casuta de bifat… mecanic. Insa cand esti prezent cu situatia din fata, ce inseamna pentru tine si tot ce implica aceasta, de-abia atunci te poti bucura de ce-ti iese din maini.

Da-ti voie sa te surprinzi, deoarece azi s-ar putea sa nu mai fie valabil ce era valabil ieri. Mai ales, da-ti voie sa iti oferi acum tot ce ai nevoie. S-ar putea sa ti se para imposibil sa faci asta, sa traiesti cu credinta ca e nevoie de mult timp si de multa munca, pentru ca “nimic in viata asta nu vine usor”. Insa tot ce ai nevoie e sa iti dai seama de dorintele tale profunde si sa stii cum anume ti le poti implini chiar azi.

Nu vrei sa-ti atingi Obiective, ci vrei sa traiesti Experiente

Dupa cum spune Leigh (in “Life OS”), sunt 5 experiente mari si late pe care ti le doresti in mod regulat: Putere, Conexiune, Entuziasm, Libertate si Contributie.

Orice vis pe care ti-l pui pe Vision Board – obiectele pe care vrei sa le cumperi, evenimentele la care vrei sa mergi, rezultatele pe care vrei sa le atingi – toate reprezinta de fapt experiente pe care vrei sa le traiesti.

Toate simptomele de nefericire pe care le ai: stres, anxietate, sentimente de insatisfactie, exista tocmai pentru ca nu stii cum sa iti oferi ce ai nevoie, aici si acum. Si cu cat te astepti mai mult ca lumea exterioara sa iti ofere ce ai tu nevoie, cu atat vei suferi mai mult.

Poti sa te simti puternic: luptandu-te, incercand sa-i controlezi pe altii SAU provocandu-te si autodepasindu-te, construindu-ti lumea asa cum ti-o doresti.

Poti simti conexiune: spunand bancuri si facandu-i pe ceilalti sa te placa SAU discutand despre subiectele care conteaza cu adevarat pentru tine. (sau intrand in conexiune cu tine, prin meditatie si scris)

Poti simti entuziasm: jucandu-te jocuri pe calculator, uitandu-te la filme, ascultand muzica SAU facand lucruri noi, incercand diverse experiente, pasind peste marginea zonei tale de confort.

Te poti simti liber: band alcool, cerand permisiune sa faci diverse lucruri SAU pur si simplu facand ce iti doresti cu adevarat si ce te implineste, fara sa te justifici in fata nimanui.

Poti avea sute de obiective si sa traiesti intr-o stare de nemultumire continua. Chiar daca reusesti sa-ti atingi obiectivele, poti fi nefericit, deoarece experienta pe care ti-o doreai nu a fost la nivelul asteptarilor tale.

Ai impresia ca obiectivele iti vor aduce fericire, insa daca nu poti gasi fericire in ceea ce faci acum, n-o vei putea gasi nicicand. Vrei sa ai succes, insa succesul e intotdeauna un efect secundar al activitatii pe care o faci. Si daca nu iti place ceea ce faci, vei renunta mult prea rapid, cu mult inainte ca succesul sa apara.

Odata ce realizezi ca nu e despre obiectiv, ci despre experienta din spate, ceva incepe sa se schimbe in interiorul tau. Incepi sa fii mai atent la motivatiile pentru care faci ceea ce faci, si ce actiuni mai bune poti face pentru a experimenta ce doresti.

Dar pentru ca asta sa functioneze, e nevoie sa ne dam la o parte imaginea cu care ne-am invelit si am ajuns sa ne identificam. Si asta doare. Imaginea de om puternic, ambitios, luptator, independent, care n-are nevoie de nimeni pentru a-si atinge obiectivele. Imagine pe care o proiectam in fata celorlalti tocmai pentru a primi aprobarea si admiratia de care aveam nevoie atat de tare.

Concluzie? Du-te la sala pentru starea de bine pe care ti-o da antrenamentul, nu pentru check-in-urile si pozele de pe Facebook. Si cand vin cercetatorii Koreeni peste tine, sa te intrebe cate kile vrei sa dai jos, trimite-i sa plimbe ursu’. Si pe lupi, lasa-i in lupta lor, nu-i lupta ta. Tu casca bine ochii la ce se petrece inauntrul tau si scrie: cum imi pot face viata mai frumoasa, aici si acum?

Esti intr-o situatie in care simti ca ai facut tot ce puteai si totusi nu progresezi? Ce schimbare ai facut in viata ta, mica sau mare, care a facut toata diferenta? Lasa un comment mai jos si vezi raspunsul meu pentru cazurile iesite din tipar.

22 comentarii

Ti-a fost de folos? Da share prietenilor tai. Mersi!

Scrie un comentariu:

22 comentarii la Ce-ti lipseste pt. Stilul Tau de Viata Ideal (si de ce The Secret te trage in jos)

  1. Tiberiu Comsa · www.facebook.com ·

    multumesc frumos pentru articol Leonard, este exact de ce aveam nevoie in momentul asta

  2. Ionut

    Nu stiu ce sa spun???!!! Parca mereu si mereu ajungem in acelasi loc….noi ca barbati ne dorim ceva …obtinem…si treci la urmatorul…Care este de fapt ce vrem?….am ajuns intr-un punct in care merg din inertie ,nici speranta si nici motivatie nu mai am…problema e ca obisnuiam sa fiu un tip optimist…Oricum imi place articolul…bravo…tine-o tot asa…mai vedem si noi o luminita cat de mica ar fi ea.

    • Leonard Dobre · mayhem.ro ·

      Prima tendinta e sa zic: “da, barbatii sunt asa”. Pe urma imi aduc aminte ca am in jur femei foarte ambitioase, luptatoare, independente, si tot ce am scris are cu atat mai mare aplicabilitate. Recomandarea mea e sa faci exercitiul, de curiozitate, timp de 30 de zile si sa te intorci cu un mesaj, sa vedem si atunci cum sta treaba. :)

    • Toranaga

      Legea ritmului hipnotic, așa se numește starea în care ești!!!

  3. Mihaela · gravatar.com ·

    Intrebare: cind ai doi copii mici (8 luni si 3 ani) o mama bolnava la pat (pt care te trezesti in fiecare dimineata la 4.30 sa vezi ce face si asta o faci de mai bine de jumatate de an), esti femeie (trebuie sa ai grija si de casa), oboseala e mare cit mama Rusie si China si nu “te mai auzi”, cind sa mai scrii in FIECARE dimineata? Ce recomanzi in “cazuri” iesite din tipar (in afara de pus streangul de git sau de facut o vizita la spitalul veselilor ;))?

    • Leonard Dobre · mayhem.ro ·

      Nu sunt in cazul asta si nu traiesc realitatea lui, deci orice as spune ar fi “partinitor”. Daca as fi, m-as gandi ca linistea o am dupa ce se culca toti sau inainte sa se trezeasca toti, deci as stabili aceea ora de scris. Ca asocierea “sunt femeie, deci trebuie sa am grija si de casa” e mai mult un motiv pe care-l bag la inaintare, deoarece nu e un organism viu care sa necesite atentia mea constanta. Ca exprimarea “in FIECARE dimineata” ma duce cu gandul ca n-o sa fac asta nici macar o data pe saptamana. Ca daca am avut timp sa citesc un ditamai articolul si sa raspund la el, fix in acel timp pot sta si cu mine. Si ca daca oboseala e atat de mare si nu “te mai auzi”, cu atat mai mult si mai mult am nevoie de acest exercitiu. In cazurile iesite din tipar, as sta sa ma intreb ce fac eu de contribui la toata situatia in care ma aflu si ce castig de fapt stand in ea, ce imagine de sine imi creez, neschimband nimic. Succes!

  4. Mihaela · gravatar.com ·

    Da, numai ca eu adorm fetele (cea mica inca o alaptez) si dupa ce ma trezesc zilnic de dimineata, cu rusine recunosc ca de ce le mai multe ori adorm cu ele. Stiu ca nu esti si nu ai cum sa fii in situatia mea. O mica dezamagire a mea personala, si sper sa nu supar pe nimeni, este ca in general articolele parca ar fi facute pt persoanele care nu au copii, pt cei care mai mult de casa, servici, iesire in oras cu prietenii, ramine singuratatea camerei si plictiseala. Grija de casa cind exista si 2 copii mici inseamna sa nu mai ai timp si de alt ceva. Jurnal tin de ani de zile, dar nu zilnic. In articol spuneai de a-l tine zilnic… Sa o impusc pe maica’mea, nu pot. Sa imi concediez copii, nici atit. Tocmi de asta spun: articolele sunt pt generatia “tinara”, fara copii sau “situatii deosebite”. Te provoc sa iesi din tiparul acesta si sa scrii si pt persoane care sunt in afara “zonei de confort” obisnuita sau a normalitatt pt cei mai multi cititori. ;) Multumesc mult!

  5. Ildiko

    Draga Mihaela,

    Iti scriu d.p.d.v. a femeii, care isi creste copilul singura, are o mama bolnava si o bunica de 99 de ani…

    Te consider o eroina, din cate ai scris despre Tine… Felicitari!… Ce spui, cum ar arata viata Ta (interioara…), daca toate activitatile pe care le-ai enumerat le-ai percepe ca niste DARURI…

    Din cate am experimentat pana acum am ajuns la urmatoarele concluzii: sunt evenimente/obiective pe care le influentez in mod direct (ex. alimentatia, sportul, ceea ce citesc, cu cine/cum imi petrec timpul…) si mai exista evenimente pe care le influentez in mod indirect ( acestea se intampla fara voia mea: ex. boala mamei.., dar ATITUDINEA pe care o am fata de acea intamplare DEPINDE de MINE…).

    Atunci cand s-a imbolnavit mama mea am invatat acest adevar: “Orice mi se intampla este spre binele meu”… Am sansa sa evoluez in situatii limita, atunci imi dezvolt noi abilitati si devin azi mai bun ca si ieri…

    Am timp pentru ce este important pentru mine, imi fac timp…, si Tu, draga Mihaela ai…, depinde cum te raportezi la evenimentele din viata Ta… Esti personajul principal din viata Ta, Nu esti o victima… (din cate ai scris asta am simtit…).

    Leo, felicitari pentru articol…, ai pus in forma scrisa ceea ce simt si experimentez. Multumesc!

    Cu drag, Ildiko.

  6. Mihaela · gravatar.com ·

    Buna Ildiko,
    Iti multumesc ca ti-ai facut timp sa imi raspunzi. Si iti multumesc ca mi-ai oferit din experienta ta.
    A spune niste despre niste contexte mai diferite de obisnuit sau normalitate, nu inseamna ca te auto-victimizezi. Eu am lansat doar o provocare.
    Atitudinea este o masca pt mine. Atitudinea mea fata de ceva sau cu privire la ceva e ca si cum as confectiona-o. Iar contextul de cele mai multe ori e neindurator si te face sa raspunzi si reactionezi. Te provoaca!
    Multumesc.

  7. adi

    mizeria este opțională.
    când te-ai săturat de ”mizerie”, înveți să ai curaj să delegi sau să mai lași ”facerile de bine, oricum tipare relative,” și în grija ”Domnului / Vieții”
    spor în toate bune

  8. Camy

    Apropo de partea în care vorbeşti despre “De ce nu te mişti chiar dacă ştii exact ce vrei?”, exact asta citeam chiar ieri în “Călugărul care şi-a vândut Ferrari-ul”: „În mod ironic, cu cât te focalizezi mai puţin pe rezultatul final, cu atât mai repede îl vei atinge.”

    Şi expune aici şi o pildă, pe care poate ai auzit-o deja din alte surse, dar o scriu oricum:

    Într-o zi un băieţel a plecat undeva, departe de casa lui, pentru a studia cu un mare maestru. Când l-a întâlnit pe bătrânul înţelept, prima sa întrebare a fost: „Cât va dura până voi deveni la fel de înţelept ca tine?” Răspunsul fu prompt: „Cinci ani”. „Dar e foarte mult”, replică băiatul. „Şi dacă lucrez de două ori mai mult?” „Atunci îţi va lua zece ani”, spuse maestrul . „Zece?! E mult prea mult şi dacă studiez întreaga zi şi chiar şi în fiecare noapte?” „Cincisprezece ani”, spuse înţeleptul. „Nu înţeleg”, zise băiatul. „De fiecare dată când îţi promit că voi dedica din ce în ce mai multă energie scopului meu, îmi spui că va dura mai mult. De ce?” „Răspunsul e simplu: cu un ochi fixat pe destinaţie, îţi rămâne doar unul care să te ghideze de-a lungul călătoriei.”
    Deci da, trebuie să ne concentrăm pe procesul în sine, şi să nu ne agăţăm de rezultat.

  9. velese1 · proinvestitor.wordpress.com ·

    Mihaela, azi am citit articolul acesta, mi-a placut foarte mult si am de gand sa aplic ce scrie aici de maine.
    Pe langa asta, am citit si comentariile. Si culmea, tot azi, pe facebook mi-a aparut in cale acest articol, care se potriveste ca o manusa situatiei tale. Il impartasesc cu tine, poate iti e util in vreun fel: http://eustiu.com/ziua-care-incetat-sa-ma-grabesc-povestea-induiosatoare-de-viata-unei-mame-foarte-ocupate/

  10. Mihaela · gravatar.com ·

    Buna dimineata Velese1,
    MULTUMESC din suflet pentru articol. Am sa cuget indelung la el. Si iti multumesc ca nu m-ai judecat. Ser ca intr-o zi, cind vei avea cel mai tare nevoie, sa primesti la fel de mult ca mine acum.
    Sincer multumesc!
    Mihaela

  11. MIhai · gravatar.com ·

    Salut Leo.

    Cum ramane cu paginile scrise ? Le vom revizui peste o perioada de timp sau scrisul paginilor are mai mult rolul de a scrie jos trairile avute in prezent PENTRU prezent ?

    • Leonard Dobre · mayhem.ro ·

      Poti sa treci prin ele dupa o perioadă de timp, asa iti poti observa mai bine tiparele. In mare parte pentru prezent si oricum ajungi sa iti dezvolti intuitia, sa-ti dai seama dacă ai nevoie de lucrul ăsta.

  12. Lavi

    Sunt o mamă divorțată cu doi copii minunați și un serviciu destul de aglomerat. Nu, nu mă plâng. Am citit articolul și comentariile.
    Dacă asta nu era suficient, viața (mă rog ) mi-a oferit o noua provocare. Timp de 7 săptămâni, am avut cei doi copii în vârstă de 9 și 10 ani plus nepoții de 13 (baiat) și 14 (fata) în grija. Evident, cu gătit, spălat, facut focul la centrala, verificat teme, curățenie, adus copil de la balet, joacă și trei pisici. În tot acest timp, pe lângă cele de mai sus, lucram cu norma întreagă și conduceam un salon de înfrumusețare, cu angajați, cu facturi, și altele.
    Da, nu mi-a fost simplu și ușor, dar am reușit. Am avut momente când credeam ca o sa îmi puşte o vena în cap, sau că depresia e la colț.
    Cu toate acestea, sunt în viața și mulțumită ca am rezistat cu brio provocarii.
    Viața e simpla și ușoară, dar avem tendința să ne-o complicam.
    Da, azi e minunat! De ce? Pentru ca mâine când mă trezesc e tot AZI!
    Mulțumesc!
    O seară minunată

  13. Ninel · www.vindemaimult.ro ·

    Salut,

    Metoda descrisa de tine se numeste dicteu si e folosita de studentii la actorie.
    Te ajuta sa te eliberezi de problemele emotionale pe care le cari dupa tine si nu te poti elibera de ele.
    Pentru mine aceasta metoda a functionat foarte bine impreuna cu meditatia. am reusit sa imi calmez mintea, sa imi descifrez tiparele mele mentale si prin constientizarea lor sa fac o schimbare.

    Acum daca ma uit inapoi cu 2 ani de zile pot spune ca sunt un alt om, mult mai impacat cu mine si cu ceea ce sunt in acest moment.

    Conjunctura a facut ca sa mi se ofere posibilitatea sa plec in India timp de o luna de zile la un curs pentru aprofundarea meditatiei si prin faptul ca am putut pleca a accelerat si mai mult acest proces.
    am avut o luna sabatica in care nu am mai facut cecea ce facem in mod normal si am putut sa meditez, sa reflectez la ceea ce scriam in jurnal in fiecare zi.

    Recomand o astfel de experienta tuturor celor care pot face acest lucru.

    Succes

  14. Delia

    Dupa cateva zile de scris am observat ca imi este dificil sa fiu foarte sincera cu mine..E ciudat.

  15. Adina

    Abia am început acest exerciţiu de scriere, dar mi se pare foarte interesant. Punctul “nevralgic” mi se pare să răspund la întrebarea: cum mă simt? Fiindcă ceea ce fac în fiecare zi este să-mi ignor şi să-mi reprim propriile emoţii, în loc să le dau atenţie. Gîndurile în schimb, curg gârlă, în heavy-rotation, cu justificări şi explicaţii prelungite despre “ce şi de ce nu o să meargă” :)))

  16. Nico

    Salutare!
    Multumesc, Leonard, pentru articolele pretioase!
    Inca din primele zile de scris am observat ca mintea mea devine mai limpede, nu mai rula aceleasi ganduri si scenarii, majoritatea negative, care se repetau la nesfarsit; am crezut ca este o coincidenta, insa mi am dat seama ca acest jurnal actioneaza ca o terapie cu efect imediat, prin simplu fapt ca mintea se “descarca” de acele ganduri apasatoare prin aceasta metoda a scrierii.
    Sunt in a 19 a zi de scris si deja am facut schimbari in viata de zi cu zi, am mai mult spor in ceea ce imi propun sa fac, am mintea mai clara si focusata pe ceea ce chiar este important pentru mine.
    Recomand tuturor, cu toata convingerea!

  17. Moura Simona

    buna

    multumesc din suflet pentru articol excelent!

Citeste in continuare:

About Leonard Dobre

Sunt autorul blogului de dezvoltare personala Mayhem.ro. Daca vrei sa afli mai multe despre mine si calatoria mea de pana acum, intra pe pagina "Despre Leo". Am scris si un Ghid de 60 de pagini intitulat "Dincolo de Motivatie", pe care-l ofer gratuit cititorilor si pe care-l poti descarca de aici: "Dincolo de Motivatie".