Subiect: Dezvoltare Personala.
9 minute.

Cand te-ai uitat ultima data la un filmulet “motivational” sau la o imagine cu un citat istet si ai trecut la actiune? Si eu tot atunci. :) Sunt OK dintr-un anumit punct de vedere: iti schimba un pic mentalitatea si te ajuta sa vezi lumea in alt mod decat esti obisnuit. Problema e ca, desi rezonezi cu mesajul, te blochezi la implementare. Esti pregatit sa schimbi lumea cu energia nou-dobandita, insa habar nu ai cum sa devii motivat sa faci acel lucru.

Sa zicem, ca navigand intr-o zi pe internet, dai peste clipul asta in care oamenii danseaza Bachata. In sinea ta, incepi sa-ti zici: “Wow, super tare! Vreau si eu sa dansez asa!” Te mai uiti odata la clip, devii din ce in ce mai entuziasmat, si… pauza. Trece o zi, doua, o saptamana si nu faci nimic in privinta asta. Deja incepi sa te gandesti daca nu e o aberatie sa incepi sa dansezi daca n-ai facut-o pana acum si cu siguranta nu ai talent la asta.

Filmuletul de mai sus nu-ti ofera motivatie, ci doar inspiratie. Da, e o diferenta. Esti inspirat in momentul in care vezi sau auzi ceva ce te face sa te simti energizat si iti face pielea de gaina. Poate fi o persoana din viata ta, poate fi un clip de pe Youtube, un film, o carte sau un articol care trezeste ceva in tine. Esti motivat in momentul in care gandurile si sentimentele tale te fac sa treci la actiune. Inspiratia n-o sa te faca niciodata sa incepi, doar motivatia va reusi asta.

O capcana e sa pui egal intre “motiv” si “motivatie”. Dau ca exemplu o situatie negativa: Ma las de fumat deoarce mi-a zis doctorul ca o patesc rau daca nu. O sperietura de genul asta poate duce la actiune, sau poate nu. Spre deosebire de exemplul pozitiv, in care te simteai inspirat, acesta are sanse mai mari sa functioneze de unul singur, deoarece e riscul sa pierzi ceva major. Insa un motiv, chiar si unul destul de puternic, nu e de ajuns pentru a da nastere la “motivatie”, la acea traire care te-ar pune in pozitia de a actiona.

Cele trei componente ale motivatiei

1. Vreau asta. Tin minte ca eram la o reuniune si, dupa vreo doua bauturi, oamenii incepusera sa danseze de la muzica rock pana la dansuri latino. Si o faceau bine. Am simtit atunci o combinatie de entuziasm si sentimente de neliniste. Wow, cat de frumos! Ce aiurea ca nu stiu sa dansez si eu asa… Faza e ca nu erau dansatori profesionisti, deci exista o sansa si pentru mine. Vreau sa simt energia aia, acea libertate in miscare si acea conexiune cu o alta persoana. Primul secret este dorinta. E ceva ce trezeste un sentiment in tine? E ceva ce merita facut? De ce ai face-o? Ce ai pierde daca nu te-ai apuca?

2. Stiu cum sa fac asta. Cum or fi invatat ei? Pai s-au inscris la cursuri de dans, ca ma indoiesc ca au stat sa repete acasa dupa filmulete pe YouTube. Aha, deci intru pe google, caut cursuri de dans care predau stilurile alea si eventual mai intreb pe Facebook, sa obtin o recomandare din partea prietenilor. Cand am zile mai libere asa? Marti si joi. Cat costa, am bani? Da. Cand pot sa merg sa ma inscriu? In seara asta dupa ce termin treaba. Al 2-lea secret este planul. Ce faci ca sa ajungi acolo? Ce anume implica? Ai la dispozitie un sistem, un plan, o strategie?

O mica nota aici: un plan de rezerva iti creste sansele sa faci acel lucru. Daca nu mai au locuri, ce fac, renunt la idee? Nu. Atunci? Caut o alta sala, sau vad daca pot sa imi mut celelalte activitati in alte zile. E important sa constientizezi ca ai mai multe modalitati de a-ti atinge obiectivul, chiar daca nu o sa le folosesti. Cu cat ai la dispozitie mai multe rute alternative, cu atat mai mult cresc sansele sa faci acel lucru.

3. Pot sa fac asta. Motivatia ta sa actionezi e strans legata de asteptarile tale fata de a avea succes. Din moment ce nu stiu sa dansez deloc, n-o sa ma duc la cursuri de avansati sau intermediari. Si nu ma astept ca dupa 2-3 luni sa particip la concursuri de dans. Cea mai mare frica pe care o aveam era ca n-o sa pot face pasii sau rutinele respective. Din ce motiv? Pentru ca nu mai trecusem niciodata prin asa ceva si nu stiam de ce anume sunt in stare.

In momentul in care simti pe pielea ta ca progresezi, ca devii bun intr-un domeniu cu care nu aveai nici o tangenta, iti dai seama ca nu ai nevoie de talent ca sa o faci si astfel devine usor sa aplici aceasta cunoastere si “traire” in alte domenii. Al 3-lea secret este capacitatea. Ce abilitati si capacitati ai in momentul actual? Care este nivelul de dificultate al “sarcinii”? Ai abilitatile corespunzatoare acesteia? Cum poti sa scazi nivelul de dificultate? Cum iti poti creste abilitatile?

Nu pot sa numar pe degete de cate ori am crezut ca sunt motivat, doar ca sa observ cum entuziasmul intra pe o panta descendenta si, la un moment dat, dispare. Insa de ce ti-e frica nu scapi, chiar si atunci cand incepi sa actionezi. Ce te poate face sa renunti? Lipsa rezultatelor sau al progresului, in mod specific, perceptia asupra acestora. Daca drumul e anevoios, poti sa incepi sa crezi ca bati pasul pe loc si ca nu merita deranjul.

Din aceasta cauza, e recomandat sa incepi sa-ti tii un jurnal al progresului. Mintal, iti poti spune ca nu ai obtinut cine stie ce, insa daca iti notezi pe hartie ce ai facut si te uiti in urma din cand in cand, poti observa clar diferenta de nivel si asta te va face sa mergi mai departe.

Drumul catre pasiune e pavat cu multa dezinformare

Vreau sa te intreb ceva, mai ales daca zici ca stii care e pasiunea ta: exersezi acel lucru cel putin 2 ore pe zi, in fiecare zi? Daca nu, imi pare rau, asta nu e pasiune. Multi zic “am prea multe pasiuni si nu stiu ce sa aleg”! Fals, ai multe interese, mai mult sau mai putin superficiale. Pasiune devine in momentul in care te-ai dedicat, in mod constant, acelui lucru si ai devenit bun.

Multi coachi si gurus de dezvoltare personala recomanda cartea “The Element” a lui Ken Robinson, ca “remediu” pentru problema pasiunii. Daca as aprecia-o pentru ceva anume, acela ar fi argumentele aduse impotriva testelor de masurat IQ-ul, testului MBTI si SAT. Ce nu mi-a placut e ca te face sa crezi ca exista un mod de a-ti descoperi pasiunea, ca mai apoi sa afirme ca, citez: “nu suntem limitati la un singur element, o singura pasiune si o singura aptitudine”. Genial…

Celebritatile incluse in carte, pe post de exemplu, tind chiar sa contrazica teoria descoperirii pasiunii. Meg Ryan nu se imagina niciodata ca o sa fie actrita, credea ca adevarata pasiune a ei e sa scrie, insa grupul a “schimbat-o”. Lamar Manson afirma ca “mama mea obisnuia sa ma puna sa scriu tot ce se intampla de-a lungul unei zile, si asa am devenit pasionat de scris”.

In zilele noastre, avem impresia ca educatia formala subestimeaza capacitatile umane, insa consider ca teoria talentului si al punctelor forte au ajuns sa le subestimeze si mai mult. Howard Gardner, un psiholog de la Harvard, spune ca fiecare dintre noi avem inteligente multiple: lingvistice, muzicale, matematice, spatiale, kinestezice, interpersonale, intrapersonale etc.

Acestea nu sunt setate la un anumit nivel, “din nastere”, ci sunt ca niste muschi care trebuie lucrati. Pai daca treaba sta asa, sa te concentrezi pe punctele forte actuale e ca si cum ai refuza sa mergi la sala, pe motiv ca “nu esti tu ala cu muschi”. E greu sa te debarasezi de modele mintale pe care le-ai avut de atata timp. Vestea buna e ca orice interes poate deveni pasiune daca esti dispus sa depui efort in aceasta privinta.

Un model care simplifica lucrurile

Am primit un mail de la un cititor al cartii “Dincolo de Motivatie”, in care-mi destainuia: “nu stiu ce vreau, ma simt blocat in zona de confort, fara ganduri de aspiratii la viitor”. Daca asta e problema ta, ori n-ai fost expus destul de mult la lucruri care sa te inspire, ori le-ai respins dintr-un motiv anume, probabil datorita unor ganduri de genul “n-as putea sa fac niciodata asta” sau datorita unor esecuri din trecut.

Inspiratia e taramul lui “ce misto!” Daca m-as uita in urma si m-as intreba “cum a devenit lucrul asta interes sau pasiune, as putea identifica, in fiecare dintre cazuri, o persoana sau un model care a facut lucrul asta sa se intample. In cazul calculatoarelor, a fost o persoana pe care am cunoscut-o la o sala de jocuri. In cazul scrisului, a fost o persoana pe care am cunoscut-o pe un forum. In cazul coaching-ului, a fost o persoana careia i-am citit un articol pe un blog din afara.

Dorinta este etapa in care se blocheaza majoritatea. Daca ti-as da un sfat pentru a trece de la “as face” si “vreau sa” la actiune, acesta ar fi: inconjoara-te de persoane care deja fac acel lucru. Indiferent daca te consideri o persoana introvertita sau extravertita, socialul – sau tribul – va face cea mai mare diferenta. Pana si cei pe care i-ai considera genii solitare, scriitori, artisti, psihologi, oameni de stiinta, se intalnesc in mod regulat, sa faca schimb de idei, sa se distreze si sa-si impinga limitele domeniului lor de activitate.

Interesul este borna kilometrica definita de cuvinte precum “invat”, “testez” si “fac”. Citesti articole, studiezi carti, te inscrii la cursuri. Testezi diferite concepte, urmezi un plan de actiune si iti modifici abordarea in functie de feedback-ul pe care-l primesti. Cea mai mare capcana aici e sa inceteze sa-ti mai placa domeniul, deoarece nu esti la fel de bun, pentru ca nu o faci la fel de bine si pentru ca nu obtii rezultatele “maestrilor”.

Acum ajungi in acel moment in care iti apare in fata o mica prapastie. La nivel emotional, s-ar putea sa simti, mai degraba, disconfort sau frustrare, decat emotii intense de bucurie asociate pasiunii. Aici ai 2 optiuni: ori renunti, zicand ca nu asta urmareai sau ca nu e asta pasiunea ta, ori continui in pofida acelui sentiment. Ce vei observa, pe masura ce trece timpul si devii din ce in ce mai bun, e ca, incet incet, acel sentiment intens de pasiune isi va face loc si va inlocui starile mai putin placute.

Pasiunea, contrazicand opinia populara, apare atunci cand poti spune “m-am dedicat” si “am obtinut maiestrie”. Pasiunea nu inseamna entuziasm de inceput, la fel cum nu inseamna nici sa te uiti la un meci de fotbal sau de handbal si sa te declari pasionat pentru acel sport. Nu iti descoperi pasiunea, ci devii indeajuns de inspirat incat sa-ti starneasca o dorinta de a-ti urma interesul pana in punctul in care atingi excelenta.

Ce transforma un interes intr-o pasiune?

In anul 1993, Anders Ericsson, psiholog si cercetator stiintific la universitatea Florida State, a publicat o lucrare care avea sa dea peste cap toate teoriile celor care credeau in notiunea de “talent inascut”. In lucrarea intitulata “Rolul Practicii Intentionate in Achizitionarea Performantei Expertului”, acesta afirma:

“Suntem de acord ca performanta expertului este calitativ diferita de performanta obisnuita, si chiar ca expertii detin caracteristici si abilitati care sunt calitativ diferite de cele ale unor adulti obisnuiti.”

“Cu toate acestea, negam ca aceste diferente sunt de neschimbat, cum ar fi, datorita unui talent inascut. Doar cateva exceptii, cum ar fi inaltimea, sunt prescrise genetic. In schimb, sustinem ca diferentele intre performanta expertilor si a adultilor obisnuiti reflecta o perioada indelungata de efort deliberat, cu scopul de a imbunatati performanta intr-un domeniu specific.”

Cum comentam si pe pagina de carti recomandate: Iti cam da peste cap setarile. :) Dar ce este practica intentionata? Daca as explica-o pe scurt, as zice ca este o activitate  construita si planificata in asa fel incat sa-ti imbunatateasca abilitatile si performanta. Sunt anumite exercitii pe care ti le construiesti, recomandat cu ajutorul unui expert in domeniu, care te ajuta sa atingi nivelul de maiestrie.

In practica intentionata, atat cantitatea cat si calitatea sunt importante. Cantitatea este data de numarul de repetitii ale exercitiului, sau a unor exercitii similare, in mod planificat: in ziua x, la ora y, timp de z ore. In schimb, calitatea este data de:

1. Felul in care este conceputa activitatea: lucrez sa-mi imbunatatesc aspectul x, folosindu-ma de exercitiul y, avand ca obiectiv intern z.

2. Faptul ca nu lucrezi neaparat in stare de flux, ci ai grija ca nivelul sarcinii sa se afle pe muchia nivelului abilitatilor pe care le detii.

3. Feedback-ul pe care-l primesti in mod constant si modul in care iti schimbi abordarea pe baza acestuia.

4. Inregistrarea si monitorizarea progresului intr-un jurnal de practica intentionata, cum iti recomandam si mai devreme.

Hai sa ma dau pe mine drept exemplu.

Atunci cand am deschis blogul mayhem aveam cat de cat experienta in scris, datorita anilor petrecuti pe forumurile romanesti, insa daca as face o comparatie cu primele articole postate, acestea sunt scrise intr-un mod slab calitativ. Ce am facut a fost sa ma abonez la mai multe bloguri, sa incep sa citesc mai mult si sa ma inconjor de persoane care scriu.

Apoi m-am inscris la cursul de Mentorship Internet Business, unde am si ajuns mentor pentru ceilalti bloggeri (apropo, da-mi un mesaj de salut pe platforma dupa ce te-ai inscris). Acum am mindmapuri cu structuri si sisteme, am o anumita rutina de scris, un anumit playlist in Foobar, anumite fisiere deschise in Notepad++, anumite tab-uri cu instrumente deschise in Google Chrome.

Pentru mine, toate lucrurile astea sunt deja o a doua natura. Tu inca s-ar putea sa dai vina pe talent, ca si scuza pentru faptul ca nu te apuci de treaba. Pasiunea va fi tot timpul strans legata de disciplina si dedicare. De lucrurile asta nu scapi, chiar daca incepi sa faci lucruri care-ti plac.

Insa merita cu varf si indesat, fiecare strop de sudoare pe care-l versi, fiecare “nerv” pe care ti-l omori incercand sa faci un lucru care nu-ti iese, fiecare moment in care devii frustrat deoarece pentru altii este asa de simplu. Pentru clipa in care o sa te simti cu adevarat stapan asupra propriului tau destin… merita!

7 comentarii

Ti-a fost de folos? Da share prietenilor tai. Mersi!

Pastram legatura:

Daca vrei o modalitate de a oferi inapoi:

1. Fa-ti cont aici: BTCXCHANGE
2. Poti sa donezi BTC aici: 1MAYheMC6ZrPRV3Ku9HSPfjfHH15KwpdZQ

Intrebari? Pareri? Completari?

7 comentarii la 3 secrete despre motivatie si cum ajungi la pasiune

  1. Marius

    Sa inteleg ca, in linii mari, esti pentru zicala aia care spune…1% inspiratie, 99% transpiratie? :)

    • Leonard Dobre · mayhem.ro ·

      Inspiratia e atat de mica incat daca ar fi o planeta, aceasta s-ar chema Pluto. :))

  2. Aurelia Batuca

    multumesc pentru articol, chiar aveam nevoie in acest moment de un imbold, pentru ca sunt chiar intr-un blocaj si voi tine cont de fiecare indrumare. Mult succes!

  3. Stefan Ciontos · www.facebook.com ·

    super……inca sunt in perioada de superinceput,mic,mic……sper sa reusesc cu ajutorul vostru

  4. Leonard Dobre · www.facebook.com ·

    Esti in FLOW atunci cand abilitatile tale si gradul de dificultate al unei sarcini se afla la acelasi nivel. Esti in AROUSAL atunci cand gradul de dificultate depaseste un pic abilitatile tale, astfel incat sa-ti ofere posibilitatea de a creste in acel domeniu.

  5. Viorica Pop · www.facebook.com ·

    multumesc pt. toate articolele trimise…imi place evolutia,nu avem voie sa ne oprim intr-un anumit punct si sa spunem ca nu mai putem,,,nu exista o limita sau un barem !,,,trebuie mereu sa-l depasim pe acela care l-am impus la inceput si vom vedea ca resursele din noi sunt inestimabile si putem mereu face mai mult…avem uneori nevoie doar de curaj si vointa ! si bineanteles sa fim calculati si ordonati in gandire si in tot ce facem !

  6. Aurel Radu · www.facebook.com ·

    Jos palaria;esti tare do'mle,ce Dale Carnegie,ce Maslow…astia erau copii de gradinita in comparatie cu dumneata,tine-o tot asa…ca sa avem si noi,astia din popor,de la cine invata,ca avem nevoie…Pe bune…Va salut,cu respect!

Citeste in continuare:

About Leonard Dobre

Sunt autorul blogului de dezvoltare personala Mayhem.ro. Daca vrei sa afli mai multe despre mine si calatoria mea de pana acum, intra pe pagina "Despre Leo". Am scris si un Ghid de 60 de pagini intitulat "Dincolo de Motivatie", pe care-l ofer gratuit cititorilor si pe care-l poti descarca de aici: "Dincolo de Motivatie".