Subiect: Dezvoltare Personala.
10 minute.

Ar trebui scris pe tabla oricarei clase: “Viata e un teren de joaca sau nimic.” Acesta e mesajul cu care imi incep ziua in ultimul timp. Reuseste sa capteze in mod perfect cea mai sanatoasa atitudine pe care o poti avea atunci cand vine vorba de schimbare. De fiecare data cand vezi ca te-ai blocat la un anumit nivel, o poti trece prin filtrul acestei propozitii si iti poti da seama exact ce faci – ca sa nu ai motivatie, ca sa nu progresezi.

Toata schimbarea incepe de la un moment de luciditate, moment pe care-l ai atunci cand atentia nu iti este bombardata – de catre ce trebuie sa faci, de catre divertisment, de toate lucrurile cu care iti umpli ziua de frica sa nu te plictisesti. Sau arunci un ochi spre oamenii pe care-i consideri de succes. Aici ai doua moduri de raspuns: ori ii critici, le gasesti cele mai mici defecte, si te bucuri ca nu esti ca ei. Sau devii atasat de ideea ca tu acum trebuie sa fii persoana asta geniala, si trebuie sa fii asa peste noapte.

Iti dai seama de tot ce ai facut pana acum, tot timpul pe care l-ai pierdut, intri in panica si nu stii ce sa faci mai rapid. Actiunea ta incepe sa vina din disperare. Ai gasit solutia: trebuie sa-ti setezi un obiectiv maret! Insa in loc sa fii inspirat, cazi intr-o depresie si mai mare, pentru ca tot ce faci duce la esec. Orice ai face, nu reusesti sa atingi nivelul persoanelor pe care le consideri tu “de succes”. Si incepi sa te chinui, sa tragi, sa fii disciplinat, considerand ca asta e cel mai bun lucru pe care-l poti face in situatia ta, acolo “jos” unde esti.

Inauntrul tau stii ca schimbarea nu se poate produce peste noapte, insa atitudinea ta si felul in care actionezi tradeaza faptul ca vrei rezultate rapide, tradeaza faptul ca nu te poti suporta. Vezi cat de mult ai de lucrat asupra ta, asa ca zici ca n-are rost. Incepi sa iti distragi iar atentia, sa iti amortesti gandurile, pana cand te saturi si de asta, si ajungi iar la pasul 1: momentul de luciditate.

Suntem invatati sa “visam maret” cand nu ne permitem nici vise micute, sau nici nu stim ce vrem. Suntem incurajati sa ne descoperim pasiuni si vocatii, doar ca sa observam cum ne pierdem in labirintul vietii. Si daca, dupa indelungi cautari tot nu ajungem la raspunsurile pe care ni le dorim, suntem facuti sa ne simtim ca ultimii oameni de pe pamant, de parca e un dat, de parca e la mintea cocosului sa-ti fi dat seama.

Care e lumea pe care o construiesti in jur?

In 2001, cercetatoarea Shoshana Dobrow de la Scoala de Economie si Stiinte Politice din Londra, urmareste evolutia a 450 de studenti pe parcursul a 7 ani de zile. E interesata de cum anume isi descopera cineva vocatia, cum isi da seama ca cineva si-a gasit chemarea. Ce a observat e ca sentimentul de “chemare” e instabil si ca se schimba o data cu trecerea timpului.

Mai mult, nu exista vreo corelatie intre abilitatile unuia si sentimentul ca si-a descoperit vocatia. Ce face o persoana sa simta ca si-a descoperit vocatia e ca intreaga sa lume se invarte acum in jurul acelui singur domeniu, activitatile, grupul social din care face parte. Insa, o data cu trecerea timpului, sentimentul ca unul si-a descoperit vocatia apare si dispare, chiar si in randul profesionistilor din cadrul acelui domeniu. De parca nu era destul, cei care au simtit ca sunt chemati cel mai puternic la inceput, au fost si cei care au ajuns sa simta asta cel mai putin.

Ceea ce ridica intrebarea: oare acel “auz al chemarii” este doar in capul tau? Sentimentul ca “ai fost chemat” nu este un indicator de incredere cand vine vorba de alegerea pe plan profesional. Mai precis, acel sentiment se dezvolta, nu se descopera. Intotdeauna dezvolti din interior in afara. Faci lucruri care-ti plac, devii bun, te inconjori cu mediul si oamenii potriviti, devii pasionat ca urmare al acestui lucru. Normal ca simti ca este chemarea ta, pentru ca asta e acum lumea ta.

Cea mai mare idee care iti pune bete in roate e ca esti imperfect si trebuie sa descoperi ceva pentru a fi perfect. Ai fost pacalit si nici nu iti dai seama. Universul nu functioneaza asa, inca de la big bang incoace. Universul e in continua evolutie si expansiune. Totul se cladeste pe lucrurile de dinainte. Treaba ta e sa dai la o parte balastul din viata ta si sa construiesti pe teren solid. Esti blocat undeva? Ai o mica banuiala, asupra ce ti-ar placea sa faci, si faci un mic pas. Pe masura ce primesti feedback din partea lumii exterioare, iti adaptezi directia, actiunile si atitudinea pe care o ai.

Schimbarea nu incepe niciodata de la “nu sunt destul de…”, chiar daca asa pare. Cand “nu sunt destul” devine parte a identitatii tale, nu e loc de manevra. Numai acceptarea iti poate oferi asta. Realizarea ca “totul e perfect asa cum e” iti ofera bazele. Cea de a doua realizare e ca “in orice moment imi creez lumea”, asta te face sa te misti in directii care iti sunt benefice.

Daca esti inflexibil, nu poti fi un factor al schimbarii

Incerci diverse lucruri pana cand gasesti ceva ce iti place cu adevarat. Problema e ca nu esti atent la lumea ta interioara, asa ca orice ai face nu iti vei da seama. Poate sa te loveasca cea mai mare pasiune a vietii tale si tu sa nu fii atent la indiciile care te-ar face sa-ti dai seama de asta. Sa stii exact: e ceva ce nu imi place cu adevarat, sunt pe drumul cel bun, mai trebuie sa lucrez la asta ca sa devin bun, sau e vreo frica care ma impiedica sa progresez? Daca nu ar exista blocaje, e ceva ce ar putea sa-mi placa sa fac in mod regulat?

Aparitia organizatiei “80.000 de ore” a schimbat intregul joc. Membrii acesteia au lucrat cu peste 200 de oameni, au scris peste 300 de articole, au lucrat cu institutii presitigoase precum Oxford si sunt dedicati sa cerceteze si sa vada ce anume functioneaza cand vine vorba de decizille pe care le luam cand vine vorba de cariera. Ce au descoperit e ca majoritatea ideilor pe care le luam de bune sunt gresite.

Sa vorbesti despre “gasirea vocatiei” induce in eroare. E ca si cum ai pune caruta inaintea boilor, deoarece este greu de prezis la ce vei fi bun inainte de timp. Ce recomanda e sa incerci cat mai multe domenii, cat mai devreme posibil. Sa ai experienta de prima mana. Sa dobandesti abilitati flexibile. Un consultant care cara dupa el un dosar plin cu teste de personalitate nu ajuta, pentru ca ne schimbam mai mult decat vrem sa credem.

Evoluam pe masura ce invatam lucruri noi si suntem expusi unor lucruri noi. Lumea se va schimba, intregi industrii vor disparea si altele noi vor aparea. Lumea se va confrunta cu probleme greu de prezis. Sa-ti faci planuri si viziuni marete nu te va ajuta pe termen lung. Chiar exista cercetari care arata ca acestea duc la rigiditate, la ochelari de cal, nefiind atent la oportunitatile din jurul tau, limitandu-ti cresterea.

Chestia e ca nu trebuie sa descoperi nimic. Nu te loveste nici un moment de insight “in vid”. Dar vrei sa fie ceva acolo, sa descoperi acel lucru predestinat sa-l faci. Vrei sa fii privat de sentimentul de libertate, de alegerile pe care acum trebuie sa le iei in mod constient. Sa-mi zica cineva ce trebuie sa fac cu viata mea! Nu suport libertatea aceasta!

Esti serios sau esti sincer?

Vorbeam de univers si cum se afla tot timpul in proces de expansiune si evolutie. Vis maret, viziune, pasiune, vocatie, toate acestea sunt intotdeauna efecte secundare al unor constientizari minuscule si al unor actiuni minuscule. Daca nu sunt, atunci fi sigur ca altii au hotarat pentru tine care sunt.

Crezi ca pasii sunt: (1) sa descoperi ceva, (2) sa iti iei angajamentul si (3) sa te tii de treaba. Insa toate astea sunt obligatii, sunt “trebuie”. Nu e ceva ce faci in mod natural. Astfel ajungi mai obosit si te trezesti mai confuz decat erai inainte. Problema e ca crezi ca daca tratezi lucrurile serios atunci tu esti serios. Dar, cum zicea Alan Watts, nu e nevoie sa fii serios, e nevoie doar sa fii sincer.

De fiecare data cand devii serios cu un lucru, acel lucru devine greu de facut pentru tine. Devine solid in mintea ta, devine “trebuie”. Cand te joci, devine usor, devine fluid, poti gandi intr-un mod divergent si poti gasi solutii la care nu te-ai fi asteptat. Daca vrei sa faci ceva si ajungi s-o iei prin balarii, problema e altundeva, nu ca nu ai tratat lucrurile intr-un mod destul de serios.

Pe ce te bazezi atunci cand iti construiesti visul maret, viziunea, obiectivele, planurile? Tot ce poti sa faci e sa construiesti pe baza unei banuieli, sa ajungi sa ai cel mult o directie generala. La inceput nu ai datele necesare, nu ai experienta necesara pentru a construi un plan detaliat. Daca vrei sa-ti numesti banuiala “viziune”, e ok, dar nu te pacali, din moment ce nu stii ce exista acolo in lumea reala, ce e posibil, ce imbunatatiri poti aduce domeniului. De-abia la nivel de maiestrie poti vorbi de aceste lucruri.

Nu exista scurtaturi catre maiestrie – sa setezi intentii, sa te tii de treaba chiar daca simti ca e o tortura pentru tine. Si asta pentru ce? De fapt, lucrurile sunt foarte simple: vezi ca iti place ceva -> incepi sa faci acel lucru -> primesti feedback pozitiv -> il faci iar si iar in mod natural -> devii bun la acel lucru. In loc sa fie o joaca pentru tine, sa devina “ceea ce faci”, pur si simplu, fara sa te gandesti prea mult “de ce”.

Nu-ti folosi banii pe post de servetele

Profesorul Robert J. Vallerand a ajuns sa fie recunoscut ca fiind unul dintre expertii internationali in materie de procese motivationale. Acesta imparte pasiunea in doua “arome”: armonioasa si obsesiva. Cei cu pasiune armonioasa fac ce fac pentru ca activitatea in sine le aduce bucurie. Isi controleaza munca si au grija sa isi echilibreze ceea ce fac cu alte activitati ale vietii. Stiu cand sa se “decupleze” de la treaba lor si sa se bucure de celelalte lucruri din viata lor.

In schimb, cei cu pasiune obsesiva isi pun toate jetoanele pe munca. In loc sa aiba control asupra muncii, munca are control asupra lor. Acestia simt ca celelalte arii ale vietii lor intra in conflict cu timpul pe care ar putea sa-l aloce in cazul pasiunii. Sunt dependenti emotional de activitatea care le aduce pasiune si incep sa nu mai vada altceva. Totul trebuie sa se invarta in jurul acelei pasiuni, altfel nu isi are rost in viata acestora. Oops! Poate ca e cazul sa fim mai atenti la persoanele pe care ni le alegem ca modele.

Daca ajungi “om de succes”, dar te certi cu toata lumea si-i injuri, asta imi spune ceva despre tine. Daca ajungi sa te crezi implinit pentru ca ti-ai atins obiectivele, dar ai tone de nervi si instalezi si in altii nevrozele tale, asta e ceea ce vad. Daca zici ca ai ajuns unde ai ajuns prin munca grea si pasiune, dar vorbesti despre dusmanii pe care-i ai in jur si cum nimeni n-o sa ajunga niciodata la nivelul tau, asta e mesajul pe care-l transmiti. Viata, atitudinea, felul de a fi, tot tacamul. Nu e niciodata ce crezi tu ca transmiti.

La suprafata poti fi cel mai de succes om de pe fata pamantului, dar pe fundal sa ai dependente, relatii distruse, probleme grave. Stii sa te distrezi? Iti folosesti creativitatea in ceea ce faci? Iti place ceea ce faci? Ai provocari in care te autodepasesti? Ai prieteni adevarati? Ai relatii adevarate? Sau placerile tale sunt sa faci cumparaturi, sa te uiti la filme lacrimogene, sa mananci si sa stai cu nasul in telefon?

Iarasi, raspunsul la realizarea acestor lucruri nu e vina, e acceptare. Fiecare comportament are in spate o intentie pozitiva, si daca nu e un comportament care sa iti implineasca nevoia, e altul. E nevoie doar sa faci alegeri care sa te implineasca in totalitate.

Nu exista nici o garantie ca daca “faci ce functioneaza” si “ai succes”, vei ajunge sa fii si implinit. Poti face o gramada de lucruri si sa obtii o tona de rezultate, si sa ajungi sa te urasti pentru asta. Pentru ca nu ai fost atent la felul in care ai facut lucrurile.

Cheia e atitudinea pe care o aduci in cadrul actiunii

Cand te joci un joc, care e atitudinea pe care o ai? Te oftici ca altii sunt la un alt nivel? Ca au invins monstrii, ca au terminat jocul? Nu, incepi sa te intrebi daca asta e un joc pe care ai vrea sa-l joci si tu. Poate ca ti-ar placea si tie, si te bucuri de tot ce faci, de poveste, de starea de flux pe care ti-o creeaza. Timpul trece fara sa-ti dai seama pentru ca parcurgi jocul in ritmul tau. Daca nu iti place jocul, nu il joci, pentru ca experienta conteaza mai mult decat orice. Nu faptul ca altii l-au terminat sau ca sunt mandri cu asta.

Implinirea vietii o obtii maximizand lucrurile care conteaza cel mai mult pentru tine si satisfacand ceea ce iti sustine lumea. Poti maximiza o arie a vietii, pasiunea sau sanatatea sau familia, insa daca n-ai grija de celelalte arii ale vietii, sa le aduci la un nivel cu care poti lucra, acestea vor ajunge sa te saboteze. Simplul fapt ca te-ai dedicat unei arii nu e de ajuns.

Dar lumea perpetueaza ce vrea sa fie adevarat, regurgiteaza ce a invatat, fara sa isi aloce timp sa lucreze asupra sinelui, astfel nu are o intelegere profunda asupra felului in care toate piesele de puzzle ajung sa se combine.

Credem ca trebuie sa invatam sa ne organizam timpul, sa fim mai productivi, sa ne fortam sa construim obiceiuri, cand aceste lucruri vin natural cand cureti balastul. Daca e nevoie sa inveti toate astea, ai fost indoctrinat intr-un mod nenatural de a functiona. Asta inseamna ca e nevoie sa faci munca de dezvatare si sa construiesti pe baza adevarului tau profund.

Nu ai nevoie de mesaje motivationale. Ai fost controlat si impins de la spate toata viata. Poate ca la asta ai ajuns sa raspunzi, insa asta nu il face un lucru mai putin toxic, asta nu rezolva problema. Nu trebuie sa te fortezi sa faci ceva cand gasesti bucurie, frumusete si placere in ceea ce faci si cum faci.

Suntem experti in a ne critica si a ne pune bete in roate, am facut asta intreaga viata. Am ajuns sa nu mai vedem umanitatea din om, vedem oamenii ca niste mijloace. Ca niste baterii in Matrix, niste obiecte cu un anumit scop. Sa faci lucrurile dintr-o stare de flux, sa fii liber – pentru asta e nevoie de un alt fel de antrenament, o alta mentalitate.

Nu ne ascultam vocea interioara, dam prea mare importanta vocii societatii si culturii din jurul nostru, suntem prea usor blocati de frici si am uitat cum eram cand nu ne spunea nimeni cum ar trebui sa fim.

Ca si copil erai genial, pana au venit ceilalti si si-au impus ideile si limitarile lor asupra ta – cine ar trebui sa fii, ce poti atinge in viata. Intrebarea e: crezi ca iti permiti sa investesti timp si energie sa redevii cine erai, sa sapi adanc pana la radacini, sa dai la o parte toata programarea care nu iti este de folos? Iti permiti sa iti tratezi viata ca pe un teren de joaca?

2 comentarii

Ti-a fost de folos? Da share prietenilor tai. Mersi!

Pastram legatura:

Daca vrei o modalitate de a oferi inapoi:

1. Fa-ti cont aici: BTCXCHANGE
2. Poti sa donezi BTC aici: 1MAYheMC6ZrPRV3Ku9HSPfjfHH15KwpdZQ

Intrebari? Pareri? Completari?

2 comentarii la Cum sa iti schimbi viata peste noapte, sa-ti descoperi chemarea si alte fantezii de genul

  1. Mirosnicencu Florin

    Salut Leo mi-a plăcut foarte mult articolul și mă bucur ca te-ai reputat de scris . Dar am o întrebare pentru tine care este modul în care ne dezinvatam după părerea ta?

    • Leonard Dobre

      Da-ti voie sa-ti aloci timp pentru tine. Plimbari in parc, meditatie, pus totul pe foaie. Creeaza-ti cadrul in care poti avea mici constientizari si din care pot rasari mici actiuni. Asa, ai tot timpul cate un film la care sa te uiti, o problema extrem de importanta a altora pe care tu trebuie s-o rezolvi, distrageri ale atentiei si lucruri care sa te copleseasca garla.

Citeste in continuare:

About Leonard Dobre

Sunt autorul blogului de dezvoltare personala Mayhem.ro. Daca vrei sa afli mai multe despre mine si calatoria mea de pana acum, intra pe pagina "Despre Leo". Am scris si un Ghid de 60 de pagini intitulat "Dincolo de Motivatie", pe care-l ofer gratuit cititorilor si pe care-l poti descarca de aici: "Dincolo de Motivatie".