Subiect: Dezvoltare Personala.
6 minute.

Cum folosesti spiritualitatea ca si pansament dupa ce ai primit lovituri grele de la viata

“Nu poti primi ceea ce nu oferi. Orice crezi ca lumea refuza sa-ti ofere, tu refuzi sa oferi lumii. Faci asta deoarece in adancul tau crezi ca esti «mic» si ca nu ai nimic de oferit.” ~Eckhart Tolle

Vreau sa te gandesti cand a fost ultima data cand ai avut parte de un esec sau de o dezamagire mare, si cum ai reactionat sa-i faci fata. Ai devenit frustrat? Mai ambitios? Ai intrat intr-o stare zen unde “esti una cu universul”?

Ce am observat la mine e ca atunci cand sunt pe pilot automat, esecul e motivant, dar intr-un mod neasteptat. Am tendinta “sa le arat altora”, sa le dovedesc cat de tare sunt, ceea ce duce la epuizare, ca mai apoi sa zic: “nu merita sa-mi bat capul” si atunci sa ma blochez.

Cand am succes, am tendinta sa-l iau “de bun” si sa continui “la pas”, fara sa simt nevoia sa ma grabesc nicaieri. Pana cand o dau in bara intr-un fel sau altul, si asta ma baga in scenariul de dinainte.

Cand vine vorba de relatii sau situatii de business, unde ai de-a face cu oameni si rezultatele actiunilor tale sunt in afara controlului tau, atunci ai ocazia sa observi cel mai clar ce mecanisme de autoaparare folosesti.

Problema e ca nu te invata nimeni cum sa tratezi aceste situatii in mod eficient. Clipuri motivationale, “tough love”, sa te fortezi sa fii disciplinat, sa-ti spui afirmatii cat de bun si de tare esti, sau favoritul meu: “toate la timpul lor, daca e sa se intample, se va intampla!”

Copilul care a reusit sa se catare fara franghie

In ultimul film din trilogia Batman, Bruce este aruncat “in the pit” (o inchisoare subterana), alaturi de criminali si raufacatori. La un moment dat spune “nu vreau sa mor in locul asta”, la care colegul lui de celula replica “aici, acolo, care este diferenta?”

Imagineaza-ti ca ii urmeaza modelul si se aseaza la locul lui acolo, traindu-si restul vietii “in the pit.” Suna absurd, insa asta e ce facem multi dintre noi la nivel psihologic. Confundam acceptarea cu resentimentul.

Intram intr-o Psihoza Pasivo-Spirituala, unde avem tendinta sa justificam ce ni se intampla cu afirmatii precum “lucrurile bune se intampla celor care asteapta.” Ce fac aceste credinte e ca te pun intr-un rol de stau cu mana in fund si astept ca universul ca sa-mi ofere solutii si raspunsuri.

Iti protejeaza ego-ul de ceea ce ti-e frica mai mult: respingerea din partea altora, esecul de a face sa mearga o relatie de orice fel. Le iei de bune pentru ca vrei sa eviti sa fii ranit emotional, si cand inevitabil o sa se intample asta, nu stii cum ai putea sa tratezi situatia.

Dupa ce incearca sa iasa din groapa si cade, apare un batran intelept care ii povesteste ca singurul care a reusit sa iasa de acolo a fost un copil care s-a catarat si a sarit de pe platforme fara franghie.

Copilul reprezinta nivelul la care ajungi atunci cand esti liber de mecanismele psihologice de autoaparare, de franghiile care iti ofera un fals sentiment al sigurantei.

“Saltul catre libertate nu e despre forta. Frica te face sa esuezi.”

Ai nevoie de proactivitate, integritate si valoare

De cele mai multe ori, scenariul se desfasoara in felul urmator: pentru a obtine ce-ti doresti (atentie, validare, iubire, diferite beneficii), te comporti si spui ce crezi ca ar vrea celalalt sa auda.

In relatii, atragi persoane manipulative, care profita de “bunatatea” ta, doar pentru ca nu ai pus pe tava cine esti si ce vrei. In business e la fel, atragi oameni care profita de valoarea pe care o oferi, si se supara cand vrei sa fii recompensat pentru timpul si energia ta.

Chiar daca obtii ce ti-ai propus sau nu, faptul ca ai bagat o masca la inaintare te-a secat de energie. Atunci devii dintr-o data spiritual, spui ca n-ai nevoie de fapt de aprobarea celorlalti, ca “ai nevoie sa-ti acorzi timp sa stai cu tine.”

Inainte actionai ineficient, dar macar erai productiv. Acum ai ales calea usoara de scapare, unde folosesti idei spirituale sub care sa-ti ascunzi mentalitatea manipulatoare.

Problema era de fapt la capitolul integritate, si aici definitia mea s-ar putea sa fie diferita de a altora despre ce inseamna. Integritate nu inseamna sa ai o agenda, ci sa ai o agenda ascunsa.

Inseamna sa pui cartile pe fata si sa zici care-ti sunt adevaratele intentii si motivatii. Si pe langa asta, sa iti pese cu adevarat de persoanele cu care intri in contact, nu doar pentru a obtine ce-ti doresti. Sa oferi valoare pentru ca actul in sine te implineste.

Ce faci atunci cand iti iei o cazatura?

Stim ca actualele credinte si actiuni determina rezultatele pe care le avem si situatia in care am ajuns acum. Atunci e simplu sa zici “schimba-ti credintele si actiunile, iar atunci vei avea parte de un set diferit de rezultate!”

Insa asta nu se poate intampla “chiar asa”. Nu intr-o saptamana, o luna sau cateva luni. Ce functioneaza in schimb sunt buclele de feedback pe care le primesti in mod constant de la viata.

Credintele sunt schimbate de catre experiente in lumea reala, nu de catre afirmatii pozitive. E o combinatie intre a procesa situatiile prin care treci si a construi scenarii si moduri diferite de actiune.

Solutia cu afirmatiile pozitive e ca si cum ai decora o casa in cel mai feng-shui mod posibil, doar ca sa iti dai seama ca ai folosit ca material cutii de chibrituri. La prima suflare a lupului (adica a experientelor care contrazic credintele verbalizate), vezi cum se darama casa cu tot cu decoratiuni.

Intorcandu-ne la contextele de relatii si business, pentru fiecare actiune pe care o faci, vei avea rezultate diferite, deoarece fiecare persoana este diferita. Daca n-ai experiente cu multe persoane, e foarte usor ca mintea sa iti construiasca niste credinte total aiurea despre tine ca si rezultat.

Cand ai parte de putine experiente, si alea negative, te retragi in teorie si in dovezi care sa-ti valideze credinta, de ce tu nu ai fost in stare sa faci relatia sa mearga, de ce insasi conceptul de relatie e ceva ce nu ai nevoie in viata ta. La fel cu situatiile de business, cand spui ca te-ai saturat de “tot jocul”, ca nu e pentru tine.

Incepi sa iti atasezi rezultatele de identitatea ta, sa iti spui ca de fapt esti un introvert, ca nu iti place sa socializezi prea mult, ca preferi singuratatea si lucrurile tehnice in loc sa interactionezi cu oamenii, fara sa-ti dai seama ca experientele negative prin care ai trecut au dat nastere in mintea ta la niste mecanisme foarte subtile si perverse de auto-aparare.

Recunoaste rolul pe care-l joci si scrie-ti drumul afara din el

Un mare soc pentru barbati e cand isi dau seama ca sunt mai fragili si mai emotionali decat aveau impresia. In exterior sa afiseze o masca de om puternic, sa se exprime cu limbaj de cartier, sa ia la misto “fatalaii”, dar cand ajungi sa dai la o parte toate straturile astea, sa vezi ca sunt in energie feminina, construindu-si viata in jurul fricii de critica, de esec, de respingere.

Ai nevoie sa procesezi experientele de rahat prin care ai trecut ca sa poti merge mai departe. Sa gasesti dovezi unde ai avut altfel de experiente, care se bat cap in cap cu credintele pe baza carora functionezi in acest moment. Sa iti faci un scop din a capata mult mai multe experiente decat pana acum.

Atunci n-o sa mai cazi in capcana ca lumea e intr-un fel sau altul, buna sau rea, integra sau perversa. Lumea e in toate felurile astea, si atunci tine de tine ce alegi sa faci si pe ce o sa te concentrezi. In incercarea de “a face fata”, vei deveni reactiv. Vei ajunge sa te transformi in ceea ce urai pana acum.

Scrie, nu crede ca daca procesezi lucrurile astea in minte o sa se intample ceva diferit. Fa-o in mod preventiv. Inainte sa incerci un lucru unde simti frica, stai cu acea stare si vezi ce anume se ascunde in spatele ei. Mai ales scrie despre momentele cand ai avut experiente pozitive.

In ultima saptamana am vrut sa fac un experiment, ce s-ar intampla daca m-as dedica acestui proces. Am terminat doua pixuri, am plans siroaie, am umplut un caiet intreg de notite, cu raspunsuri care veneau in rafala si inca mai simteam nevoia sa “dau afara” din tot ce ajunsese sa apese asupra mea.

La un moment dat scriam cateva pagini, ieseam imediat din casa, ajungeam sa rezolv niste chestii pe care le amanasem de foarte mult timp (mai mult din frica), si apoi ma intorceam din nou la scris. Stiam exact ce am de facut in fiecare moment.

Si cand am ajuns sa termin notebook-ul, din senin, parca ceva din mine a vrut sa scrie urmatoarele: “orice iti ofera lumea, te rog sa aduci iubire in cadrul ei si in interactiunile pe care le ai…” Atunci mi-a picat fisa cu adevarat ce inseamna sa fii copilul care incepe sa se catere afara din groapa fara franghii.

Trimite articolul prietenilor tai:

Pastram legatura:

Citeste in continuare: