Subiect: Dezvoltare Personala.
7 minute.

Cand esti prins intr-o pestera, meditatia e doar o parte din solutie

In Thailanda, 12 baieti si coach-ul lor de fotbal au avut o idee.

S-au gandit ca dupa antrenament sa exploreze o pestera adanca de 10 kilometri. In timp ce copiii de 11-16 ani se aventurau inauntru, insotiti de antrenorul lor de 25 de ani, “s-a constatat o furtuna” care inunda intrarea in pestera. Acum erau cu totii blocati.

Rudele incepura sa-i caute, si le gasira bicicletele in fata pesterii, care acum era plina de apa si namol. Era clar ce se intamplase. Asa incepu misiunea de salvare. Pestera – un labirint plin de fundaturi. Copiii – prinsi undeva la 4 kilometri inauntru.

Dupa 9 zile de cautari, niste scafandri englezi gasira baietii. Insa, in loc sa fie intampinati de tipete si de plansete, aveau acum in fata niste siluete calme, care stateau si meditau.

Erau toti bine. Coach-ul Ekapol isi sacrificase portia de mancare pentru ceilalti. Copiii scriau scrisori parintilor sa nu se ingrijoreze si ca ii iubesc. Insa acestia nu puteau fi evacuati imediat. Cate 4 odata, baietii au fost scosi cu grija de catre echipele de salvare, iar dupa 18 zile de operatiuni chinuitoare, erau in sfarsit cu totii liberi.

Dupa incheierea operatiunii de salvare, Navy Seals Thailandezi scriau pe Facebook: “Nu suntem siguri daca e un miracol, o stiinta, sau ce anume e.” Se refereau la faptul ca meditatia a avut un rol crucial in a-i tine pe baieti in viata. Sub indrumarea coach-ului, copiii au fost invatati sa fie calmi in fata stresului si fricii, sa isi conserve energia in frigul si umezeala in care se aflau.

Acum, cel mai probabil, o sa inceapa toata lumea sa creada ca meditatia e panaceu universal pentru “pestera” in care te afli. In “gaura neagra” a trairilor si a gandurilor negative pe care le ai, datorita experientelor mai mult sau mai putin traumatizante prin care ai trecut.

Meditatia e utila, dar nu e de ajuns. Mai ales cand acea stare a devenit parte din tine, sunt necesare cateva instrumente in plus pentru a scapa de sub stapanirea ei.

Mai rau, acum or sa infloreasca cursurile si cartile care promoveaza beneficiile mindfulness-ului in tandem cu gandirea pozitiva. Dar…

Meditatia si mindfulness-ul sunt opusul gandirii pozitive

Miscarea gandirii pozitive a luat nastere, in timpurile noastre, odata cu criza economica din America in anii 1930, datorita careia au aparut binecunoscutele carti “Cum sa castigi prieteni si sa influentezi oameni” si “De la idee la bani”.

In teoria gandirii pozitive, se presupune ca daca gandesti si ai un dialog interior negativ, asta te face nefericit, stresat, bolnav si solutia propusa de ei e pur si simplu sa inlocuiesti negativitatea cu lucruri pozitive. Te gandesti la chestii pozitive si o sa incepi sa fii mai fericit!

Toti vor sa te faca sa nu mai fii negativist, sa gandesti pozitiv, sa fii recunoscator. Din pacate, lucrul asta nu functioneaza. Ce se intampla de fapt e ca incerci sa reprimi acele ganduri si acele trairi negative, te lupti cu emotiile, si de fapt ascunzi gunoiul sub pres. Cu cat faci asta mai mult, cu atat o sa izbucneasca mai mult tot ce s-a acumulat in interiorul tau, cand ti-e lumea mai draga.

Cum se face ca stoicii aveau ca practica sa-si imagineze cel mai rau scenariu care se putea intampla? Ar fi trebuit sa-si atraga in viata lor cele mai oribile evenimente cu “premeditatio malorum”-ul lor, insa de obicei asta ii facea sa fie mai calmi si mai in control asupra tuturor lucrurilor care ajungeau sa se intample.

Asta poate pentru ca nu gandurile tale negative te fac sa te simti ca naiba? Intru in detaliu mai incolo legat de aspectul asta.

Meditatia si mindfulness-ul realizeaza ca e inutil sa inlocuiesti gandurile negative cu ganduri pozitive. In schimb, te ajuta sa vezi mai exact prin ce treci de fapt. Creeaza spatiul sa observi povestile create de minte ca simple ganduri care vin si pleaca.

De obicei, ai tendinta sa fugi de gandurile negative, sa te lupti cu ele, sa le inlocuiesti, si ai tendinta sa te pierzi in gandurile pozitive, in sentimentele si experientele placute.

Ce se intampla in ambele cazuri e ca ai lasat mintea sa preia controlul asupra ta. Devenind constient de ganduri si emotii, schimbi relatia pe care o ai cu mintea. Nu, nu o sa poti sa-ti controlezi gandurile si emotiile sau sa le elimini. In schimb, observi ca te raportezi la minte intr-un mod mai flexibil, putand sa jonglezi mai usor cu acele lucruri care se petrec in interiorul tau.

Vestea proasta e ca poti sa meditezi, sa devii mai calm, si tot sa simti ca esti “in pestera”. Asta pentru ca starea negativa si-a pus amprenta asupra intregii tale fiinte. Te-ai obisnuit cu acea stare, cu acea “durere a sufletului”, iar corpul a ajuns sa stocheze felul in care te simti.

Si atunci incerci din rasputeri sa fii mai fericit, sa iti setezi obiective care ti-ar aduce fericirea, sa muncesti mai mult, cand ce ar trebui sa faci in schimb e sa te concentrezi asupra corpului si a relatiei pe care o ai cu el.

Corpul tine minte prin tot ce a trecut sufletul

“Ai nevoie sa iti misti corpul. Ai nevoie sa canti impreuna cu alte persoane. Si daca crezi ca copiii tai or s-o duca mai bine daca ii tii proptiti intr-o clasa care face teste, nu stii absolut nimic despre fiintele umane.”

Asta spune Dr. Bessel van der Kolk, cel mai influent psihiatru in domeniul stresului post-traumatic, in cartea “The Body Keeps the Score”. Cultura vestica e cultura creierelor deconectate de corp. “Vorbim mult si ne imbatam si le amestecam pe astea doua si zicem ca facem terapie.”

OK, sa nu fim carcotasi, e important sa ai pe cineva cu care sa vorbesti despre lucrurile prin care treci. Insa vorbitul nu e de ajuns. Pentru ca oricat de mult procesezi ce s-a intamplat, ca pui experienta in cuvinte, ca privesti din alte perspective, ca dai semnificatii noi, ca schimbi forma amintirilor, experienta aia salasluieste acum in corpul si in fiinta ta.

Poti sa-ti imaginezi entitatea asta ca simbiotul din filmul “Venom”. Nu tu decizi ce faci, “noi decidem ce sa facem”. Se simte prezenta sa in corp, dar datorita faptului ca neglijam corpul, putem sesiza doar efectele pe care le are asupra noastra. Asa ca incepem sa ne anesteziem cu dependente, alcool, tigari, mancare de confort, ca sa nu mai simtim nimic.

Daca prima data bagai sub pres gandurile negative, incercand sa le inlocuiesti cu unele pozitive, acum il anesteziezi pe Venom, doar ca sa observi cum se face din ce in ce mai mare in interiorul tau.

Ca sa poti trai pe deplin, avand o stare de pace pe fundal, lucrul cu corpul tau este esential. Tot ce implica miscare, atingere, imbratisare, mangaiere, experiente fizice. Sa faci sport, sa inoti, sa dansezi, sa faci arte martiale, sa faci Yoga.

Sa mergi la practica de fotbal, sa te plimbi prin natura, sa intri intr-o pestera, sa nu ramai blocat intr-o pestera…

Masajul ajuta, terapia cranio-sacrala, acel sentiment ca cineva are grija de tine. Ajuta un cadru in care te poti exprima, fie teatru, improvizatie sau psihodrama.

In unele culturi, aveai preotul sau vindecatorul tribului care lua oamenii, ii punea sa danseze, sa cante, sa mediteze si sa isi spuna povestea. Si cand incepeau emotiile sa iasa la suprafata, le zicea: “Hai, scularea! Hai sa cantam si sa dansam!” Tocmai ca sa lucreze cu energiile care acum se activasera in corp. In zilele noastre, vindecatorul te intreaba ca broscuta curioasa: “Si cum te face asta sa te simti?”

Vei incerca si vei obtine lucruri in afara si te vei simti gol

Circula un citat pe retelele sociale: “Du-te dupa visurile tale, nu dupa oameni”, si oricat de drag mi-ar fi autorul lui (Paulo Coelho) poate fi si cel mai daunator sfat pe care-l poti urma, daca nu intelegi ce se ascunde de fapt in spatele lui.

Psihologic si stiintific vorbind, ai nevoie de ceilalti ca de aer. Mai precis, ai nevoie de relatii care te hranesc si care te cresc. Cand erai mic, daca erai lasat singur de izbeliste, creierul tau nu s-ar fi devoltat cum trebuie si ai fi suferit atat emotional cat si cognitiv.

Statistic vorbind, cu cat esti mai izolat, cu atat creste sansa mortalitatii timpurii. Sentimentul ca faci parte dintr-o comunitate e important. Sa ai cu cine sa vorbesti despre ce se intampla cu tine, ce simti, e elementul cheie pe langa meditatie si lucrul cu corpul tau.

Daca te-ai fi dus singur in pestera si ar fi venit inundatia musonului peste tine, ai mai fi avut o echipa intreaga in jurul tau care sa iti tina moralul, sa te invete sa meditezi si sa-ti pastrezi calmul, mai ales in clipele cand ti-ai fi pierdut orice urma de speranta ca o sa mai iesi de acolo? Si, in cele din urma, ai mai fi vazut lumina zilei daca n-ar fi fost cineva care sa te traga afara?

Mai potrivit ar fi fost “nu-i pune pe ceilalti in centrul vietii tale, nu-i tortura cu posesivitatea ta, si ai grija de tine”. Dar sa ai grija de tine inseamna atat sa ai grija de mintea si de corpul tau, cat si sa intretii relatiile cu oamenii pe care ii iubesti.

Altfel, observi cum iti tai toate obiectivele de pe lista, job, masina, casa, vacante, si vezi ca te simti la fel de trist si depresiv. In termeni sociali, sunt schimbari enorme, ai succes. Insa cand vine vorba de ce avea nevoie fiinta ta, ai facut niste schimbari superficiale.

Ne simtim singuri, dar nu mai vrem sa fim respinsi sau raniti, si atunci ne ascundem in spatele unor citate ca ale lui Osho precum “Capacitatea de a fi singur e capacitatea de a iubi.” Poti sa fii tu comfortabil cu tine singur cat vrei, dar sa fii mega incomfortabil cand vine vorba de relationarea cu ceilalti. Si atunci nu ai rezolvat nimic.

Daca esti intr-un sant, ca sa iesi la liman ai nevoie sa fii EFICIENT si sa faci lucrurile potrivite. Atat sa ai o relatie relaxata cu mintea pentru a n-o lasa sa fie papusarul tau, atat sa slabesti din lantul dependentelor cu ajutorul lucrului cu corpul, cat si sa iti deschizi inima si sa risti sa fii vulnerabil.

De-abia atunci putem vorbi de implinire, de contributie, de a crea experiente frumoase in relatiile noastre, de a oferi din preaplinul nostru.

Sunt cei care poti spune ca sunt fericiti, traiesc vieti extraordinare, si orice se apuca sa faca e o joaca pentru ei. In cazul asta, poti spune ca functioneaza “gandirea pozitiva” si “legea atractiei”, deoarece se simt bine cu ei in mod natural si asta atrage lucruri frumoase in viata lor. Pentru acesti oameni, asta face parte din felul in care curg lucrurile. Noi, ceilalti, pana una alta, avem pesterile noastre de explorat, namol de scos afara si nivele mai adanci de patruns.

Trimite articolul prietenilor tai:

Pastram legatura:

Citeste in continuare: