Subiect: Dezvoltare Personala.
2 minute.

Nu stiu ce vreau

“Imi spui, te rog, pe unde ar trebui sa merg de aici?”
“Asta depinde, foarte mult, de unde anume vrei sa ajungi”, spuse pisica de Cheshire.
“Nu-mi pasa prea mult unde–“, spuse Alice.
“Atunci, nu conteaza directia pe care o alegi”, raspunse pisica.
“–atata timp cat ajung UNDEVA”, adauga Alice, vrand sa explice.
“Ah, sigur vei face asta”, spuse pisica, “insa doar daca mergi destul de mult”.

Daca te-ai afla in locul pisicii de Cheshire, ce i-ai spune lui Alice?

Prima data, as indruma-o sa se intinda pe iarba si sa se relaxeze. As invita-o sa miroasa florile, sa asculte clipocitul apei si sa observe forma norilor de pe cer. Nu poti “gandi” avand mintea incarcata.

Apoi, i-as zice sa devina mai constienta si sa se gandeasca la trecutul ei. Care sunt lucrurile care-i definesc identitatea? In afara de citit carti si de jucat cu pisica sa, Dinah, ce-i place si ce nu-i place? Ce ii placea in trecut dar nu-i mai place acum? In afara de coborarea in abis prin gaura Iepurelui Alb, care mai sunt experientele prin care a trecut si care au format-o?

Ce se ascunde in spatele lucrurilor pe care le-a facut si le face acum? Cum va arata femeia Alice daca va continua sa faca ce face acum? Cum anume a atras-o pe Regina de Cupa in viata ei? Ce uraste in comportamentul Reginei? Ce anume admira la ea, in schimb? Regina de Cupa stie ce vrea de la viata? Ce ar putea invata de la ea? Ce ar regreta Alice ca nu a facut, atunci cand va ajunge pe la sfarsitul cartii?

As pune-o sa se gandeasca la vocile care rasuna in mintea ei si sa identifice ale cui sunt: ale parintilor? ale profesorilor? ale prietenilor? ale societatii in general? Apoi, as intreba-o daca acele voci ii sunt de folos sau o opresc din a-si gasi propriul drum.

As intreba-o ce anume se ascunde in spatele indeciziei lui “nu stiu ce vreau”: perfectionism? incertitudine? frica? Ce s-ar intampla daca ar merge pe drumul din stanga? Ce s-ar intampla daca ar lua-o pe cel din dreapta? Dar daca ar lua-o prin mijloc, mergand pe iarba, pur si simplu?

Apoi, i-as explica faptul ca inca e mica, sa nu se streseze prea mult in a lua “decizia corecta”, ci sa descopere lumea: sa mearga la Palarierul Nebun si sa incerce cat mai multe ceaiuri, sa acumuleze experienta si sa construiasca pe baza acesteia. As incuraja-o sa descopere, sa incerce si sa stabileasca daca vrea sau nu vrea asa ceva in viata ei. Daca vrea “sa se stabileasca”, sa o faca; daca nu vrea, sa nu se opreasca.

Pe final, as sfatui-o sa se impace cu gandul ca totul se afla intr-o continua schimbare, si ca Alice cea de azi nu mai este cea de ieri, si va fi o cu totul alta – maine. Dorintele, nevoile si visurile ei se vor schimba, si ceea ce va conta cu adevarat va fi felul in care si-a trait viata, cum i-a facut pe ceilalti sa se simta si ce anume a lasat in urma, atat in Tara Minunilor, cat si in lumea reala.

Trimite articolul prietenilor tai:

Pastram legatura:

Citeste in continuare: