Subiect: Dezvoltare Personala.
7 minute.

A devenit normal sa zici ca motivatia e temporara si ca tot ce ai nevoie ca sa te misti e sa devii mai disciplinat. Ai impresia ca disciplina te va salva, dar disciplina nu face nici cat o ceapa degerata. Culmea, cei care propovaduiesc disciplina in detrimentul motivatiei nu sunt mai disciplinati, ci cred ca astfel o sa plateasca pentru “pacatele” lor, ca nu-si ating obiectivele.

Ultimul articol scris a avut un efect neasteptat asupra mea. Am devenit mai relaxat, am inceput sa am o claritate mai mare decat pana acum, legat de ce imi doresc cu adevarat. Mi-am schimbat stilul alimentar, am inceput sa fac miscare mai mult, ma trezesc mai devreme, beau apa mai multa, stau mai putin pe facebook, a devenit mai usor sa meditez.

Asta s-a intamplat datorita faptului ca am lasat lucrurile sa curga. De la “de ce” pana la “cum”, am reusit sa-mi construiesc un sistem care sa-mi vina natural. Bineinteles, experienta de pana acum in domeniul dezvoltarii personale si-a pus amprenta, insa nicaieri nu am intalnit modul in care fac lucrurile acum.

Ce e trist e ca pentru multi, dezvoltarea personala este o lupta. Si daca n-ai dusmani, iti creezi dusmani imaginari si obstacole impotriva carora sa impingi. Asta pentru ca habar n-avem cum functionam, care e rolul motivatiei si disciplinei, si ce e nevoie sa se intample ca sa ne miscam. Despre asta voi vorbi in continuare si sper ca la sfarsit sa ai o imagine de ansamblu asupra ce e nevoie sa faci mai departe.

Cele doua tabere gresesc si te trag si pe tine in jos

Comunitatea de dezvoltare personala s-a impartit in doua mari tabere cand vine vorba de productivitate. Pe de o parte ai “disciplinarienii” care cred ca motivatia e limitata, ca nu are efect pe termen lung, deci nu te poti baza pe ea si tot ce ai nevoie e minunata disciplina. De cealalta parte, ai “motivationalistii”, care considera ca motivatia e ca dusul si trebuie practicata zilnic.

Ambele tabere sunt pe langa. Daca motivatia e temporara, disciplina va fi cu atat mai mult. Fara motivatie, ce rost ar mai avea sa faci lucrul respectiv? “Nu am nevoie de motivatie, da-o in ma-sa. Am nevoie de cateva bice pe spate, ca in cartile lui Dan Brown. Am nevoie de disciplina!”

E misto in teorie. Poti sa te bati singur la cap, la fel cum te-au batut la cap ai tai si mai nou gurus de dezvoltare personala. Doar ca e o placere masochista aici, care-ti da voie sa te simti mai bine ca ai platit pentru pacatele tale. Om de nimic ce esti tu! Doar ca nu functioneaza. Ce functioneaza e sa fii sincer si bland cu tine in acelasi timp.

Si bineinteles ca poti fi foarte motivat, dar tot programul tau, toate obligatiile pe care le ai, sa fie impotriva ta. Atunci degeaba esti tu motivat daca nu faci ceva in privinta asta. Cu toate astea, cu disciplina si fara motivatie nu vei ajunge prea departe. Ce nu pot vedea membrii acestor doua tabere e ca o mana o spala pe cealalta. Si daca nu intelegi ce se intampla de fapt, vei continua sa propagi un mit, de dragul identificarii cu o tabara sau alta.

De ce nu reusim sa intelegem motivatia?

Cand am scris ghidul “Dincolo de Motivatie”, m-am gandit la acei speakeri, acele discursuri motivationale, la acele filmulete care pompeaza ceva in tine, doar ca sa te lase cu buza umflata la sfarsit de zi. Cand vezi ca acum simti ca poti muta muntii din loc, doar ca practic, cand te pui cu capul pe perna, vezi ca nu ai realizat nimic. Asta pentru ca tot ce au reusit sa faca a fost sa iti distraga atentia de la lucrul ala greu (sau nu) pe care il doreai sa-l fi facut.

Motivatia nu e despre “am chef” sau “n-am chef”, cum afirma propovaduitorii disciplinei. E despre scopul profund din spatele actiunii. Inseamna sa vezi imaginea de ansamblu, interconectarea tuturor lucrurilor, si sa realizezi importanta acelei actiuni.

Daca motivatia a fost temporara, inseamna ca nu ti-ai dorit acel lucru cu adevarat. Motivatia a fost una superficiala, in loc sa fi fost ceva care sa te fi hranit cu adevarat. In loc sa spui ca motivatia e temporara, intreaba-te: de ce a fost asa in acest caz? E ceva mai important, e altceva ce iti doresti cu adevarat, sau doar fugi de anumite lucruri?

Motivatia e cheia care porneste motorul, si motorul trebuie pornit. Nu pompand ceva in tine, ci venind cu argumente “de ce” acel lucru e important. Asta iti va creste disponibilitatea de a actiona in acea directie.

Nu motivatia, ci disciplina este supra-apreciata, crezand ca poti sa te fortezi sa faci ceva ce nu vrei sa faci. Disciplina e pur si simplu un cadru ce rezulta in urma actiunilor intreprinse pe baza motivatiei. Iar disciplina cu forta nu rezista pe termen lung, la fel cum nu rezista nici dragostea cu sila…

Nu cresti fara sa ai o fundatie solida

E o diferenta majora intre felul in care abordam acum dezvoltarea personala si felul in care era abordata de catre vechii mistici. In ziua de azi, credem ca daca acumulam cat mai multa informatie, daca ne dezvoltam abilitati, daca lucram asupra trasaturilor de personalitate (umor, carisma etc), daca ne fortam sa ne dezvoltam obiceiuri si sa fim disciplinati, asta ne va asigura succesul.

Tot ce faci e sa iti acoperi cu sclipici straturile grele de armura cu care ai inceput sa te identifici. (Fix ca in Mo si Foca cu “Pufosenia”.)

In mod paradoxal, cand dai drumul acelor lucruri cu care te identifici si care au ajuns sa te impovareze, asta genereaza schimbarea de lunga durata. La exterior, de la mediu si oameni negativi, dar mai ales in interior: modul de gandire negativ sau “fix” (fixed mindset), discursul cicalitor pe care-l ai cu tine, ce crezi ca ar trebui sa faci, cum crezi ca ar trebui sa fii, fricile care iti stau in cale.

Cand esti pregatit sa “dai drumul”, asta iti creeaza o experienta mult mai plina de satisfactii si vezi ca ajungi unde ai vrut sa ajungi in prima instanta, ca un efect secundar natural. Lucrul asta se intampla deoarece ai lasat totul sa rasara din tine, nu a fost impus de catre o forta exterioara.

Din acest motiv, lucruri precum “managementul timpului” nu sunt solutia, ci sunt cel mult “un bonus dragut” care sa te ajute in ce vrei sa faci. La fel pentru sisteme, progress chart-uri, liste, “don’t break the chain”… Pana n-ai trecut de “nivelele de jos”: motivatia, de ce-ul, procrastinarea, fricile, nu ai ce sa cauti la solutiile de “rang mai mare”.

Scapa de procrastinare ca Batman

Ne place sa credem ca amanam o actiune deoarece suntem lenesi pur si simplu. E mult mai usor sa privesti astfel lucrurile. Doar ca, de obicei, procrastinarea este simptomul unei probleme mai ample. Daca te vei uita mai bine, in spatele procrastinarii vei descoperi tot timpul o frica. Poate fi: frica de esec, frica de succes, frica de a nu fi destul de bun, frica de a nu fi judecat.

Si cum scapi de frica? Privind-o fix in fata. In Batman Begins, Bruce are parte de o experienta care-l face sa-i fie frica de lilieci. Dupa cativa ani, se intoarce in acelasi loc si se inconjoara de lilieci pentru a-si infrunta frica. Singurul mod de a nu-ti mai fi frica de fantome e sa le privesti in fata.

De multe ori fugim de ce vrem sa facem si ne refugiem in distractii si vicii. Acel pachet de tigari, acea sticla, acea prajitura, site-ul ala pe care-ti pierzi timpul. Solutia e sa te “prinzi” cand iti pierzi timpul cu acele lucruri, sa te opresti din ce faci si sa te intrebi pur si simplu ce se intampla aici de fapt?

Atunci iti spui ca x lucru e vinovat, dar ai apelat la acel lucru tocmai pentru ca ai fugit de ceva. De ce experienta ai vrut sa fugi? De ce frici? Tot timpul vor exista tentatii, si blocarea acelor lucruri din viata ta trateaza doar simptomul. “Blocarea” nu trebuie sa existe in afara, ci trebuie sa fie o decizie pe care o iei in mod constient. Netratand cauza, te vei intoarce la acele tentatii si vei intra in crize si mai mari.

Stiind toate lucrurile astea, m-am intrebat ce putem face pentru a le pune in aplicare in mod practic? Asa a luat nastere sistemul pe care-l folosesc si pe care-l voi impartasi mai jos.

Cum iti construiesti setul de unelte cap-coada?

Cum combini motivatia si disciplina intr-un mod care sa te ajute sa faci ce-ti doresti?

Intotdeauna incepe cu motivatia prima data. Ia in considerare faptul ca daca n-ai ajuns la motivatie in urma unei relaxari profunde, in urma faptului ca ai dat drumul din ce in ce mai mult lucrurilor care nu te reprezinta, daca n-ai ajuns acolo in urma unor realizari ale imaginii de ansamblu, daca motivatia e una de ordin superficial, motivatia va fi intr-adevar temporara. In acest caz, nici o cantitate de disciplina in viata ta si nici un numar de tehnici de time management nu te vor putea ajuta.

Gretchen Rubin de la Happiness Project spune ca sunt mai multe tipare motivationale. Pentru tiparul de Upholder si Questioner, ce te misca e “de ce”-ul din spate. Pentru tiparul de Rebel, te misca “dorinta” pe care o ai. Pentru tiparul de Obliger, ce te misca e angajamentul public si responsabilitatea fata de altcineva.

Acum, cum stii din ce categorie faci parte? Chiar daca te-ai regasit intr-una din categorii, ideea e ca nu prea poti anticipa ce va functiona pentru tine, in situatia data. Tot ce poti sa faci e sa testezi diferitele abordari, sa vezi ce efect au avut asupra ta si sa dai la o parte ce nu a functionat.

Ia o foaie de hartie sau deschide un notepad si raspunde la urmatoarele intrebari: 1. De ce e important sa fac acel lucru pe care aman sa-l fac? 2. Care e dorinta mea profunda pe care vreau s-o implinesc? 3. La cine pot apela pentru a ma responsabiliza in ceea ce vreau sa fac?

Apoi, incepe o sectiune noua numita frici, si scrie care sunt fricile care te opresc sa faci acel lucru. Nu-i spune procrastinare, spune-i frica. Descrie-ti fricile in propriile tale cuvinte: mi-e frica… de, ce anume crezi ca o sa se intample, si la sfarsit de tot scrie: inteleg si accept asta.

Singura cale de a scapa de procrastinare e sa-ti confrunti fricile – scrie-le, contempleaza asupra lor, construieste relatii de prietenie cu ele.

De-abia din acest moment, ia task-ul ala mare si imparte-l in bucati mai mici. Fa-ti checklist-uri in Microsoft Todo sau Evernote. Implementeaza don’t break the chain cu Joe’s Goals, Habitica sau pur si simplu un calendar improvizat intr-un spreadsheet, unde pui un X ca ai facut ceva in acea privinta pe ziua de azi.

Mai ales, ai grija sa ai tot timpul la indemana foaia sau fisierul cu motive si frici, la care sa poti apela ori de cate ori te simti pierdut, sau cand ti-ai mai dat seama de anumite lucruri si vrei sa vii cu completari la acestea.

Intrebarea e: cine esti tu si ce faci atunci cand nu esti un om lenes, care nu e bun de nimic? Cand nu te mai poti ascunde in spatele la “nu ma simt motivat si am nevoie de mai multa disciplina”. Cand dai drumul la tot ce “trebuie” sa faci, cand iti iei timp sa stai cu tine si mai ales cu fricile tale, sa le privesti in fata si sa spui “fuck it, ce-o fi o fi”.

Ce iti doresti cu adevarat, dar ti-a fost frica de ce inseamna asta pentru tine pana acum?

Lasa un comment mai jos si spune-ne: care sunt cele mai bune moduri sa devii mai motivat si disciplinat, care au functionat pentru tine pana acum?

21 comentarii

Ti-a fost de folos? Da share prietenilor tai. Mersi!

Pastram legatura:

Daca vrei o modalitate de a oferi inapoi:

1. Fa-ti cont aici: BTCXCHANGE
2. Poti sa donezi BTC aici: 1MAYheMC6ZrPRV3Ku9HSPfjfHH15KwpdZQ

Intrebari? Pareri? Completari?

21 comentarii la OK, nu ai motivatie. Stii de ce disciplina nu te ajuta?

  1. Maria

    Salut !! Pot sa spun ca am si eu o astfel de problema, de cateva luni nu sunt buna de nimic. Nu mai fac nimic , in afara de faptul ca merg la munca , dar celelalte lucruri pe care mi le-am propus nu le mai fac.( Sincer nici curat nu prea fac Si nu e vorba ca sunt lenesa , stiu ca nu sunt , dar eu cred ca motivul pentru care nu fac e ca nu e locuinta mea ci doar o chirie , sau asta doar eu mi-am băgat singura in cap ).. Nu nu stiu ce sa zic. Am 22 de ani , lucrez dar anul acesta am si Bac-ul, ( nu am mers cand era momentul si acum trag ponoasele ) , în fine , ideea e ca nici pentru asta nu pot sa invat . Vreau sa-l iau dar imi este frica si nu pot invata . Sau in cel mai bun caz invat o saptamana si dupa ma opresc . Cred cu tărie ca inca nu sunt sigură ce vreau in viata chiar dacă eu mi-am pus pe hartie.. Sau poate stiu dar nu sunt pregatita. Asta e marea mea problema. ? Si apropo am un iubit care e mult mai disciplinat decat mine si mereu ma simt inferioară lui , desi el ma ajuta si nu ar vrea ca eu sa ma simt asa , imi spune mereu ca ar trebui sa fiu mai serioasa in viata mea si sa fiu mai disciplinata.

    • Leonard Dobre · mayhem.ro ·

      Important e cat de mult conteaza curatenia pentru tine. Pe mine ma face mai calm si mai productiv, deci am grija sa pastrez un minim de curatenie, chiar daca stau in chirie. Pana la urma si locuinta ta si chiria e un mediu, pur si simplu, care te ajuta sau te trage in jos. Cum am zis, disciplina cu forta nu se poate la fel cum dragostea cu sila nu exista, deci scoate “trebuie” din ecuatie. Sunt curios cum o sa se schimbe situatia dupa ce aplici ce am scris in articol.

  2. Simion Iulian Belea · www.simioniulian.com ·

    Leo, mulțumesc de articol. La multe articole de genul mi-e frică să comentez fiindcă am impresia că ce scriu s-ar putea să nu fie de mare valoare. Dar din proprie experiență confirm ce scrii. Indiferent de unelte, fuga de frică e la rădăcină. Nu degeaba e fugă, atac sau înlemnire la frică. Fuga e cea mai parșivă că deseori nu sunt conștient când are loc și mă gasesc distras. Când nu-mi caut motivațiile și dece-urile degeaba mă forțez să nu fug că mă găsesc înlemnit la ce am de făcut și nu fac nimic. Când trec la atac și mă forțez prin disciplină, prin durere, prin anxietate uneori mă gasesc epuizat de la lupta, alteori văd inutilitatea ei și pur și simplud decid să las lucrurile să se schimbe cum vor ele, deseori se ajunge la un rezultat neprevăzut de fain, zici că rupt din spusele lui Lao Tzu, pe valul ”căii” (wu wei). Alteori știu că n-am chef, și nu văd rostul forțării dar sunt conștient de importanța acțiunii așa că fac ceva tangent la ce vreau să fac. De exemplu daca mi-am propus să fac un subansamblu mecanic sau sa programez ceva piesă la care lucrez, sau chiar când vreau să scriu în jurnal să-mi urmaresc obiceiurile, dar nu am chef, în loc de arunc timpul pe distracții mi-am luat o carte de color, din aia pentru copii și mă pun pe colorat, doar ca să-mi stimulez curiozitatea și creativitatea și fără să mă gândesc ma trezesc cateva minute mai târziu scriind, programând sau desenând ce mi-am propus. Uneori mintea are nevoie de stimulentul ăsta pentru a-și da drumul, a sari direct în brânză e prea mult și prea sec și e mai bine să-mi cobor așteptările și ținta pentru un moment, atât cât să încep. Astea sunt momente în care încep să fac, având țelul de a descoperi ce vreau de fapt in acel moment, iar după ce am descoperit să urmăresc atât cât îmi ajunge energia și un pic mai mult decât cred, dar nu atât de mult încât să ma epuizez pentru ziua de mâine.

    • Leonard Dobre · mayhem.ro ·

      Foarte buna remarca, pregatirea are rolul ei, chiar daca aparent nu e productiva. :)

  3. Stefania

    Salut. Cum ma motivez eu⁉️ Simplu, atunci cand simt frica sau groaza… stiu ca acel lucru trebuie sa il FAC, la inceput pur si simplu doare dar apoi devine un obicei( care aproape da dependenta).
    Comentul acesta este tot datorit gandurilor ca poate nu e bine, ce reactii vor avea alti etc. ?

    • Leonard Dobre · mayhem.ro ·

      Daca vrei sa traiesti intr-o stare de groaza si stres pentru tot restul vietii, strategia asta e perfecta. :)

    • Stefania

      Cred ca este prea mult spus stare de groaza. Eu o vad ca si o etapa si pentru mine functioneaza. Ma simt bine si cred ca asta este cel mai important. ? dar mersi de parere.

    • Leonard Dobre · mayhem.ro ·

      Funcționează si foarte bine, mi se pare mai important ce stare întărești pe termen lung. Felul in care faci un lucru determina experienta rezultatului si mai ales experienta procesului.

    • Stefania

      Dupa cum am spus este doar o etapa. Experienta procesului este de a face cunostinta cu a cea frica (cu acele ganduri care imi determina frica) duc gandul pana la capat si apoi sa actionez, sa stiu de ce ma simt asa dar totusi sa actionez pentru ca rezultatul ma face sa ma simt implinita si asa invat sa lucrez cu mine. Lucrez cu mine si imi permit sa fiu om…. si nu cred ca daca la uni functioneaza teoria x la mine ar functiona tot teoria x. Tocmai experienta procesului pe care fiecare o traim nu permite asta. Ce noroc?

  4. adi dragos

    dacă ne-am putea asculta sufletul/inima cum ne asculăm mintea, ne-am cruța de multe experiențe gratuite și repetate în prostie ?

  5. Mircea

    Eu cred în puterea rutinelor, a obiceiurilor. Uneori, când nu găsesc chemare sau motivație, rutinele implementate mă împing înainte.

    • Leonard Dobre · mayhem.ro ·

      De ce ai implementa acel obicei sau acea rutina? :) Aia e motivatia.

  6. Di Ana

    Când nu ştii cine ești si ce vrei si de ce vrei… e ușor să-ți pierzi direcția… pe care nu o ai… ?, pentru că apar “urgențe” si preocupări mai plăcute care te abat de la drumul adevărat pe care îl ai în viață… Când te privești în oglindă si nu ştii cine esti şi ce vrei să faci în viață, faci ce îți spun alții că ar fi bine pentru tine, sau pur si simplu ceea ce “trebuie” (să faci curat, să te măriți, să mergi la un servici pe care îl urăşti, etc)

  7. Florentina

    Doar felicitari. Un material care te captiveaza cap coada

  8. Petru

    Salut Leo, imi place articolul, interesant, mi-a placut in special intrebarea: “Cine esti tu si ce faci atunci cand nu esti un om lenes, care nu e bun de nimic?”. Cred ca in aceasta intrebare se condenseaza intelesul intregului articol si consider ca este foarte util sa ti-o pui atunci cand esti la cumpana, abatut sau cu frica de actiona incotro ai nevoie.

  9. Oana

    Buna! Sunt in clasa a 12-a si urmeaza bacalaureatul…m am apucat cam tarziu de invatat, adica de vreo 3 luni. Mai este o luna pana la bac si totusi nu am nici un chef sa invat. Desi stiu cat de important este acest examen si ca “totul” depinde de el. Eu invat, dar nu cat trebuie…imi este tare frica. Si incerc sa ma ambitionez, dar degeabaa.

    • Leonard Dobre · mayhem.ro ·

      Intrebarea e una simpla, desi nu stiu cat de bine as fi putut raspunde la ea la momentul respectiv: iti place sistemul in care ajungi? te ajuta? vrei sa faci parte din el? daca iti doresti altceva, ce anume? cum iti acoperi toate nevoile si avantajele pe care ti le ofera o diploma de bac? ai in gand o varianta mai buna? Daca gasesti un raspuns valid pentru tine la intrebarile astea, care sa fie valabil pentru tine in anii care vor veni de acum incolo, e totul perfect.

    • Oana

      O sa ma gandesc la ceea ce mi ai spus! Multumesc frumos!

  10. Andreea

    Un articol realist, cu mult peste ceea ce am citit in ultimul timp. Ce am invatat eu in ultimul an este ca cel mai bine este sa afli cu adevarat cine esti, ce iti doresti, si nu ce presupui ca vrei, Tu si nu altcineva. Ce iti aduce cele mai multe satisfactii, din toate punctele de vedere si nu doar material. Mai bine facem un pic de terapie, “ne cautam” si abia apoi ne dezvoltam in directia in care vrem s-o facem.

    • Leonard Dobre · mayhem.ro ·

      De ce nu amandoua in paralel? ;)

      “If we wait until we’re ready, we’ll be waiting for the rest of our lives.”

  11. Florin D.

    Buna Maria,

    (o sa deviez putin de la subectul pe care l-ai deschis, dar o fac intentionat, pentru a ajunge la un punct)

    Referitor la faptul ca nu ai tragerea de inima sa faci curat intr-o locuinta inchiriata (care nu iti apartine) sa stii ca sunt si eu in aceeasi situatie. Am stat 3 ani in Bucuresti si in primele 3 luni cand m-am mutat nici nu imi venea sa imi despachetez bagajele sa le bag intr-un dulap care nu imi apartine, ce sa mai vorbesc de curatenie… Lucrurile astea sunt tipice unei majoritati de romani, pentru ca noi, generatiile de dupa 89′, avem intiparita in minte ideea de “proprietate” (de la parinti), care intr-un fel este nociva. Daca te uiti la italieni, spanioli, foarte multi traiesc in chirie pana la adanci batraneti, iar viata personala e una normala, nu se gandesc vreodata la visul de a fi proprietari pe o locuinta, pentru ca la ei nu se practica prea mult. Gandul asta pe care il avem noi de a fi proprietari ne va tine in suspans si in mahnire pana in momentul in care vom deveni efectiv proprietarii unei locuinte, moment in care, prezicem noi ca vom trai linistiti si ne va “durea la basca” ulterior. Dar daca multi dintre noi nu avem un apartament de la parinti, nu avem zeci de mii de euro in cont, nici macar nu putem estima cand ne vom indeplini aceasta dorinta, nu? Si-atunci vom trai viata cu un singur scop, acela de a avea o locuinta a noastra cu orice pret: fie credit sau “prima casa”, fie muncesti pe branci (in strainatate) cativa ani buni din viata. Ce alegi depinde de fiecare. Pentru mine personal, gandul ca voi fi dator unei banci pt 30 de ani ma ingrozeste (deja am un credit pe 5 ani cu care am facut o mica afacere si deja am esuat). A doua varianta cu muncitul pe branci, la fel, nu e pentru oricine, iti poate consuma o buna parte din viata, te poate rupe de prieteni, familie, de locurile unde tu te simti ok.

    Ce vreau sa evidentiez e faptul ca uitam sa mai traim, sa fim relaxati, sa fim impacati cu noi, ca apoi sa ne urmam visurile. E adevarat ca stand intr-o chirie sau stand in continuare cu parintii (cum stau eu acum, si am 29 de ani) ne face sa nu ne simtim la locul nostru, de parca am fi clandestini oriunde ne-am afla. Si eu simt la fel, e o corvoada, insa mi-am dat seama ca pana la urma o s-ajung eu sa am un loc pe care sa-l numesc “acasa”, dar consider eu ca e o prostie sa iti consumi nervii si sa iti pierzi cheful de a trai cu adevarat din cauza acestui simplu gand de a fi stapan pe un loc numit “acasa”. Eu am renuntat la acest gand, inca de cand eram in Bucuresti. Traieste-ti viata cum trebuie, fa ce-ti place, invata pentru Bac, calatoreste cu iubitul tau, munceste ce iti place, urmeaza-ti visul (aplica ce spune Leonard). Eu cred ca o sa stau in chirie pana la adanci batraneti si o sa fac curatenie cand oi vrea eu, ma doare la basca. Cunosc pe cineva care a stat in chirie pana la 45 de ani si a facut ce-a vrut, si-a trait viata stand in chirie si acum e milionar in euro (Il cheama Florea Gabriel, google it). Se pare ca statul in chirie nu i-a strica cheful de viata deloc.

    Sper sa ajungi la concluzia ca oriunde ai sta/te-ai afla trebuie sa te acomodezi si sa te simti mereu “acasa”, pentru ca altfel se ajunge la mahnire, nesiguranta, frica, si de aici la boala (am trait-o eu). Suntem liberi sa facem ce vrem pe pamantul asta si noi, ca prostii, ne umplem capul de griji si viata de “datorii”. Ideea e ca per total trebuie “sa te cam doara la basca”

    Florin

Citeste in continuare:

About Leonard Dobre

Sunt autorul blogului de dezvoltare personala Mayhem.ro. Daca vrei sa afli mai multe despre mine si calatoria mea de pana acum, intra pe pagina "Despre Leo". Am scris si un Ghid de 60 de pagini intitulat "Dincolo de Motivatie", pe care-l ofer gratuit cititorilor si pe care-l poti descarca de aici: "Dincolo de Motivatie".