Subiect: Dezvoltare Personala.
5 minute.

lupti-visul-tau-1

Esti nemultumit de viata pe care o ai acum.

Vrei o schimbare, insa ori nu stii ce vrei, ori amani sa faci ceva in privinta asta.

Astfel, incepi sa citesti bloguri de dezvoltare personala care te-ar scoate din sant. Cum guru-ul iti vrea binele, iti zice mai pe ocolite sau mai pe sleau ce e in neregula cu tine, te zgaltaie un pic, poate chiar incepe sa dea un pic cu biciul, sa incepi sa te misti.

Afli ca nu se mai poate asa, ca daca pana acum ai evitat chemarea la oaste, a venit timpul sa lupti, sa te zbati, sa te sacrifici si sa fii victorios, totul in numele gloriei.

Pare logic, cam asta e imaginea care ti-o formezi in minte cand vine vorba de un om de actiune. Tot timpul energic, tot timpul pregatit sa infrunte urmatorul dragon. Genul de om care n-are nevoie de nimeni pentru a avea succes in viata.

Inteleg “appeal”-ul, iti trezeste in tine o energie care s-ar putea s-o fi neglijat pana acum, cea a Razboinicului. Poate ajunge sa te porneasca, insa vei avea nevoie de altceva care sa te mentina pe drum.

Daca te uiti in media, vezi celebritati care se bat cu pumnul in piept ca “sunt self-made” si-ti zic ca “n-am depins niciodata de nimeni”. Insa realitatea e ca tot timpul depinzi de cineva, de la parintele care te-a dat pe mana unei invatatoare ca sa inveti alfabetu’ si sa numeri pe degete, pana la prietenii si “fanii” pe care-i ai acum, oameni care te apreciaza si te sustin.

Victimizarea omului de dezvoltare personala

Multi or sa te convinga ca amanarea recompensei este cheia, insa eu o privesc ca pe o strategie motivationala pentru cei care refuza sa evolueze. Omul de dezvoltare personala iubeste sa se victimizeze in felul asta, gandindu-se cate sacrificii face el, pentru a avea rezultate si a-si implini visul.

Intr-un final, realizezi ca singurul lucru la care ai devenit bun este sa tolerezi frustrarea. “Nu-mi permit sa…”, “trebuie sa sufar ca sa evoluez”. Renunti la prieteni si viata sociala de parca lucrul asta ar fi in sine un gest maret.

Viata e a naibii de scurta si nu ai certitudinea zilei de maine.

Ce faci daca placerea aia viitoare nu vine niciodata? Iti blestemi toate zilele in care te-ai chinuit, doar ca sa vezi ca ai muncit degeaba?

N-o sa rezisti daca te bazezi pe lupta si pe sacrificii, la fel cum nu-i dai NOS masinii tot timpul doar pentru ca vrei sa ajungi cat mai rapid la linia de finish.

Problema nu e ca esti lenes. Orice comportament are o intentie pozitiva. Problema e ca nu tratezi adevarata cauza din spate si esti blocat la un nivel in care ai nevoie de drama pentru a te misca.

lupti-visul-tau-2

Vocea inconstienta a societatii

De multe ori, de ce crezi tu ca ai nevoie si de ce ai nevoie sunt doua lucruri total diferite. “Am nevoie de un sut in fund”, “trebuie sa ma maturizez” – 99% vocea parintilor. Sau in dezvoltare personala: “trebuie sa citesc”, “trebuie sa fac sport”.

In ambele cazuri, acestea sunt niste simple ganduri, care pot fi catalogate usor ca fiind programare sociala. E o modalitate ingenioasa de a te bate cu biciul pe spate si a-ti mutila propria persoana, fara sa recunosti fata de tine ca esti masochist.

Buba e ca aceste lucruri nu vin din interiorul tau, ci vin de la guru. Nu ajungi acolo ca urmare al unui proces natural de traire si de constientizare. Daca tot trage guru de tine sa faci acel lucru, asta nu face decat sa-ti aduca aminte de timpul cand trageau parintii si profesorii de tine, si stim prea bine cum reactionezi la strategia asta de motivare.

Te chinui sa faci sport, cand tu defapt vrei confort. Ce se intampla? Te pacalesti pe tine si n-o sa reziste “obiceiul”. De fapt tu nu vrei asta. Tot e ceva din exterior. Sa te fortezi in continuare nu o sa functioneze. Angajamentele, promisiunile, se incadreaza tot la categoria “trebuie”. Daca ti-ar fi fost ceva natural, le-ai mai fi luat, fata de altii, fata de tine?

Descoperirea valorilor ca panaceu universal

Du-te la un coach si daca nu stii cine esti, ce vrei, de unde s-o pornesti, primele lucruri pe care o sa te puna sa le faci vor fi un test MBTI, eneagrama, strengthsfinder sau ierarhia valorilor personale.

Adevarul e ca rezultatele obtinute iti vor arata suma influentelor din viata ta, suma filtrelor pe baza carora iti construiesti realitatea, iti vor arata cel mult cine crezi ca ai fost pana acum.

Cine “esti” poti afla doar din experimentare si traire in momentul prezent. Nici un test n-o sa-ti zica ce trebuie sa faci in viata si nici ce anume vei fi in stare sa faci. Nu e o idee prea buna nici sa te bazezi pe ele pentru viitor.

Daca tot ce stii sunt valorile lu’ mama si a lu’ doamna invatatoare, daca ai o experienta limitata de viata, daca ai un singur gen de persoane cu care te invarti, ce fel de persoana esti tu si cum arata valorile tale? Mai ales, ce garantie ai ca tot ce zici ca esti “Tu” in momentul asta iti este benefic tie, acum sau pe termen lung?

Ti-a iesit ca esti intr-un fel, insa cum ai ajuns sa fii asa? Ai un top al valorilor, insa cum ai ajuns sa ai respectivele valori? Le ai din nastere? Daca nu traiai in societatea in care te afli, daca nu aveai experientele prin care ai trecut, mai erai la fel? Aveai aceleasi valori “in vitro”?

Pana si faptul ca incerci sa traiesti “congruent” cu cine crezi ca esti te face sa joci un rol, pentru ca traiesti intr-o realitate bazata pe povestea care continui sa ti-o spui, nu pe ceea ce se afla in fata ochilor tai, in fiecare secunda.

lupti-visul-tau-3

Ce te misca cu adevarat

“Vreau sa fac x lucru, dar nu am motivatie.”

“Nu stiu cum se face ca tot aman si nu ma apuc niciodata.”

Pui caleasca inaintea unicornului!

Toate lucrurile pe care le faci acum, le faci pentru ca nu te vezi facand altceva. Si cum se cheama lucrurile pe care te fortezi sa le faci? Obligatii.

Obligatiile duc la mentalitatea de victima a persoanei preocupata de dezvoltare personala. Unde vezi tu “renuntare”, altul nu ar alege sa faca nimic altceva, in cazul aceluiasi drum si al acelorasi activitati.

Daca simti ca “te sacrifici”, nu esti “true” cu tine si cu propriile tale dorinte. Si atunci care mai e rostul?

Crezi ca un plan bine pus la punct si un ritual care devine obicei e cheia succesului. Eu zic ca mai important e sa ai o baza solida pentru acestea. Sa iti indrepti atentia in mod constient asupra lucrurilor care conteaza cu adevarat.

Pana sa obtii ordinea oferita de un obicei, s-ar putea sa treci prin perioade haotice, unde vei avea parte de zile pline de vibratie si, alte dati, de o liniste sfasietoare.

Meditatia, introspectia, o conversatie semnificativa poate avea efect transformational in viata ta. Insa nu descoperirile facute vor avea cel mai mare impact, ci renuntarea la “balast” si implicit crearea spatiului pentru schimbare.

Nu vrei obiceiuri de dragul lor, vrei sa pornesti de la un “de ce” foarte puternic. Astfel 60 de zile, 90 de zile, 250 de zile nu mai devin o povara pentru tine, sa stai sa contorizezi “cat mai ai”, cu liniute, ca si cum ai fi intr-o inchisoare.

Cand pornesti la lupta, singurul inamic esti tu

In orice moment, poti alege cum anume va fi calatoria pentru tine. Poate sa fie despre batalii, inamici, victorii, insa nu e nevoie sa fie.

Cu cine porti batalii? Cu cineva pe care-l urasti. Si de multe ori, de aici pleaca.

Nu te iubesti, nu te respecti, nu te apreciezi destul de mult, iti zici ca nu esti “destul de bun”, si crezi ca “pornind la lupta” castigi respectul celor din jur.

Si ce crezi ca se va intampla? Poate o sa ai realizari, vei avea “succes”, insa experienta ta personala va fi de tot rahatul. Vrei sa fii remarcabil, sa te ridici deasupra celorlalti, insa in tot timpul asta ajungi sa te calci pe tine in picioare.

Lupta nu e pentru nimeni altcineva decat pentru tine. Toate lucrurile la care “a trebuit sa renunti” pentru a avea succes… asta e doar un mod de a-ti intari Ego-ul.

Cand incetezi sa te mai concentrezi pe victorii, lasi loc altor lucruri sa devina importante: placerea experientei, persoanele carora iti dedici creatia, “valoarea, dreptatea, adevarul muncii in sine”, cum zicea Thomas Merton.

Si tu vrei sa “te lupti” pentru visul tau si sa te bucuri de calatorie in acelasi timp…

A venit timpul sa te intrebi ce inseamna succes in termenii tai proprii. Nu ce zic parintii, nu ce zice un guru, nu ce zice Bill Gates. Altfel o sa continui sa te invarti in cerc, cu toata dezvoltarea personala pe care o asimilezi.

Trimite articolul prietenilor tai:

Pastram legatura:

Citeste in continuare: