Subiect: Dezvoltare Personala.
5 minute.

Care a fost momentul in care ai inceput sa crezi ca viata ta trebuie sa urmeze o serie de etape ca sa fii implinit? De unul singur, nu ai fi fost in stare sa ajungi la o concluzie mai oribila.

Cand ai fost rupt de sufletul tau, calcat in picioare, de acum cersesti atentie si apreciere, incercand sa le demonstrezi celorlalti cat de bun poti sa fii tu, punandu-ti in vitrina lucrurile prin care ai atins succesul?

Ne uitam la filme unde personajul seamana izbitor de mult cu noi, depaseste obstacole pe care le consideram imposibile, si ajunge sa traiasca acea poveste pe care ne-o dorim de fapt.

Cum a facut ala? Hmm… A cazut, a gasit mentori, s-a antrenat, s-a impiedicat de n ori, a perseverat si a invins monstrul. Daca ala a putut, pot si eu! Daca inainte ma simteam ultimul om, acum imi dau voie sa ma simt special, un erou in calatoria vietii mele.

Si vine Joseph Campbell si-ti spune ca sunt niste pasi exacti, niste etape clare prin care e nevoie sa treci ca sa infrangi dragonul. Inainte aveai ca si pasi: obtine diploma, locul de munca, casatoreste-te si intemeiaza o familie.

Acum ai: seteaza-ti obiective, fa-ti panoul visurilor, construieste-ti obiceiuri, fa-ti planuri, seteaza deadline-uri, stabileste-ti borne kilometrice, un sistem de rasplati si pedepse, iar apoi incepe o noua calatorie ca sa treci la nivelul urmator.

Viata nu e o calatorie, ci o experienta de trait

N-ai cum sa ajungi la intelegerea asta daca esti prins in rotitele corvoadei de zi cu zi. Unde tot timpul impingi si esti intr-o continua lupta cu tine, o lupta care nici macar nu e a ta.

Prins in ideile altora despre cum ar trebui sa traiesti, viata e o calatorie. Sa atingi succesul, sa fii cineva, sa meriti atentia celorlalti. Si tu, rupt de propriul suflet, intri in joc.

In momentul in care ti-ai atins obiectivele vezi ca totul e gol, fara de sens, ca nimic nu s-a schimbat in tine, in felul in care te simti si te raportezi la viata.

Sau pui stop. Si vezi ca toate asteptarile din partea parintilor, profesorilor, prietenilor si a societatii in general nu au nimic de-a face cu tine. Lasa-i pe ei in lumea lor, impreuna cu sistemul pe care il alimenteaza.

Altfel te trezesti ca vrei sa fii si web designer, si coach, si patron de business, sa fii luptator de MMA, sa fii preot iluminat in varful muntelui si sa mai ai si un blog de care sa te ocupi.

Ajuns aici, nu vrei sa te imbarci intr-o noua calatorie. Vrei sa dai la o parte cat mai mult. Sa cureti, la toate nivelurile, tot ce nu-ti aduce o stare de bine.

O sa-ti golesti dulapurile, frigiderul, o sa ai o obsesie sa speli pe jos si sa faci curatenie.

O sa stai sa plangi ca un copil care n-a mai plans pana acum in viata lui si o sa vezi cum usor usor incep sa se aseze toate. Si o sa fie intr-un mod in care nu te asteptai.

Vrei sa traiesti 9 vieti si nu traiesti nici una singura

Vrei sa te trezesti la ora 5 dimineata, sa faci sport, sa mananci sanatos, sa meditezi. Si atunci, la fel ca la scoala, iti faci planuri si orare si iti pui alarma sa sune pentru maine.

Iti setezi evenimente in Google Calendar, task-uri de gamification in Habitica. Iti pui Alarm Calendar Plus pe telefon, sa te anunte ca acum trebuie sa faci “acel lucru”.

Suna alarma si aici incepe testul. Poate nu imediat, ca esti entuziasmat de orice sistem nou, orice promisiune pentru “mai bine”. Suna alarma peste o saptamana si nici macar nu mai apesi pe Snooze, ca n-o mai auzi.

Dai snooze pentru ca orice vrei sa faci nu e potrivit pentru tine. Nu vrei sa te trezesti, pentru ca lumea visurilor tale e mult mai faina decat realitatea.

Si crezi ca doar daca ai intra mai mult in contact cu scopul si cu motivatia ta profunda, asta va produce diferenta. De fapt a fost vorba tot timpul de stilul de viata care ti se potriveste cel mai bine.

Sa cureti tot ce apasa asupra sufletului tau, indiferent cat de drastica schimbarea.

Nu vrei dezvoltare personala, vrei ceea ce dezvoltarea personala iti aduce in viata ta.

Nu e nimic de adaugat, de imbunatatit. Disciplina, vointa, obiceiurile, instrumentele, sunt zero daca schimbarea aia nu e cu adevarat a ta.

Esti mandru ca lenesul de pe canapea care varsa bere pe tricou acum e o masinarie productiva. Daca nu ti se potriveste ce faci, disciplina se transforma in tone de greutati care acum iti apasa asupra umerilor.

Si daca vezi ca nu-ti iese, ca sa supracompensezi, incepi sa te apuci si de Photoshop, si de dansuri, si de programare, si de investitii. Nu te-ai ascultat niciodata cu adevarat.

Nu “exteriorul” ar trebui sa te preocupe

Credem ca toate influentele astea externe sunt balauri si ne saboteaza creativitatea noastra. Fie email-ul, facebook-ul, prietenii sau familia. Dar asta e gresit.

Dusmanul adevarat este frica si scenariile pe care ni le facem din cauza ei, tiparele care au generat obisnuinta de a face lucrurile pana acum intr-un anumit mod.

Orice altceva e “dau voie”. Dau voie acestor lucruri sa ma blocheze, sa-mi distraga atentia, deoarece nu ma simt indeajuns de bun.

Esecul din exterior doar iti confirma tradarea care s-a intamplat in sufletul tau cu mult timp inainte. De-abia astepti sa fii impins, respins, sucit, ca mintea ta sa ia acel lucru si sa-l transforme intr-o adevarata drama personala.

Inauntrul tau, totul este fragmentat. Crezi ca vrei o tehnica sau o metoda, legat de cum sa fii mai eficient, mai productiv. De fapt, fugi iar de responsabilitate.

Daca inainte ascultai de parinti si de profesori sa-ti zica ce tre sa faci, acum te duci la gurus si la coachi, crezand ca o sa-ti spuna acel lucru care iti este potrivit tie.

Prins in reguli, esti condamnat sa fii fals. Fii atent ce reguli urmezi, constient sau inconstient. Daca te identifici cu ele, esti ca o marioneta impinsa din toate partile.

Alege ceva, orice, un lucru va duce la altul si va fi perfect

Cu cat incerci mai multe lucruri si vezi ca e usor sa devii bun in ele, cu atat iti e mai greu sa le lasi la o parte si sa te concentrezi asupra unei singure “vieti”.

Sau vezi ca ai incercat x chestii si nu s-a lipit nici una de tine. Oare care imi este pasiunea, vocatia, acel lucru care sa ma faca sa fiu implinit in fiecare zi?

Poate ca lucrurile nu functioneaza asa. Nu exista “alegerea corecta”, doar o decizie pe care ti-o iei fata de tine si de stilul de viata care iti genereaza cea mai mare stare de bine.

“Dar ceilalti sunt cu mult inaintea mea si trebuie sa-i ajung si eu din urma!” Cine zice? Tot ce e nevoie sa te intereseze e momentul actual si cat de ok esti cu tine in viata ta.

Nu te gandi la esec, nu te gandi la succes. Modeleaza-ti mediul, modeleaza-ti comportamentul si actiunile intr-un fel care sa te faca sa fii linistit cand pui capul pe perna.

Ia o foaie de hartie si scrie toate “vietile” pe care vrei sa le traiesti, cu toate subtilitatile lor. Scriitor, ninja, cercetas, preot, afemeiat. Scrie ce iti trezeste fiecare din ele in tine.

Apoi alege o “viata” si da la o parte tot ce nu e congruent cu acea viata. Aliniaza tot cu aceasta. Vezi ce poti sa inveti de la cei care deja traiesc experienta asta. La intersectia dintre lectiile lor si ce faci tu, te vei descoperi pe tine. Ce e potrivit pentru tine si ce nu.

Si apoi da la o parte din ce in ce mai mult, tot ce se simte gresit pentru tine odata ce ai ajuns acolo. Lasa-te surprins de viata, fara sa te atasezi de scenariile care ar fi trebuit sa iti aduca implinirea.

Nu te intereseaza “calatoriile”, deoarece nu ai nicaieri unde sa ajungi. Te intereseaza sa incerci lucruri noi, sa dai drumul, sa incepi sa traiesti cu adevarat, sa fii viu, sa fii in stare sa simti tot: un copac, un apus de soare, sufletul unei persoane, insasi viata.

Scrie un comentariu

Trimite articolul prietenilor tai:

Pastram legatura:

Daca ai intrebari sau completari:

Citeste in continuare: