Subiect: Dezvoltare Personala.
4 minute.

Nu mai fugi de dorintele tale

Ce s-ar intampla daca ti-as spune ca daca faci exercitiul cu ziua perfecta sau panoul visurilor, asta n-o sa te ajute?

Ca fugi tot timpul de acele lucruri care te implinesc si ca pui in locul lor niste piese de forma. Arata bine, par ca s-ar potrivi in locul in care le pui, dar cand e timpul sa creeze contact, te simti mai gol ca oricand.

Fugi de piesele potrivite de mult timp. Tot ce ti-ai reprimat si acum iti justifici ca ai facut asta, scazandu-le din importanta.

Obiectivele tale de acum sunt de suprafata. Sunt consecintele mecanismelor de autoaparare pe care le-ai construit inca de cand erai mic.

Daca ai crescut in saracie, o sa iti doresti sa experimentezi extrema opusa. Abundenta devine o nevoie, ceva pentru care merita sa risti totul. Si cand ajungi acolo, nu-ti doresti nimic mai mult decat sa ai un sentiment de liniste si pace.

Tu iti scrii pe foaie: sa slabesti, sa faci sport, sa mananci sanatos. Sa te dedici “misiunii” pe care o ai. Si ajungi sa treci, in mod timid, relatiile pe lista, undeva la coada, pentru ca stii ce ar insemna asta pentru tine.

Dorintele tale constiente reflecta cele mai mari frici ale tale. E ca atunci cand te duci la plaja, bagi degetul mare de la piciorul stang in apa si incepi sa tremuri cand te gandesti cat de rece e apa.

Mult mai util e sa-ti dai seama ce ti-ai reprimat pe parcurs. Ce momente din viata ta au ajuns sa dea tonul alegerilor de acum. In ce moment de schimbare te-ai blocat, cum te-au influentat persoanele pe care le-ai pierdut, peste ce situatii nu poti sa treci.

Dorintele neexprimate devin pietrele tale de moara

Frica de a spune ce vrei transforma dorinta intr-o nevoie care devine toxica.

Cum vad eu, asta e esenta budismului si invataturilor spirituale in general. “Sa treci dincolo de speranta si frica.” Atata timp cat iti asumi ca vrei acel lucru, vei fi OK.

Doar ca acum nu esti deloc bine. Iti lingi ranile si ai ajuns intr-o situatie care-ti ofera o perna calda sa-ti aduni puterile. Automat, dorintele tale vor reflecta intocmai prin ce treci, adica nevoia de a nu fi ranit mai mult decat pana acum.

“Copilul care nu este imbratisat de catre sat il va arde din temelii pentru a-i simti caldura.” Nevoia de apartenenta se transforma in respingere a tribului si singuratate.

Frica ia locul aventurii, hobby-urile pe care ai vrut sa le incerci, locurile pe care ai vrut sa le vizitezi, persoanele pe care ai vrut sa le scoti in oras, si faptul ca in secunda doi ai inceput sa te gandesti “Cine ma cred eu ca sa…”

Eviti conexiunile autentice pentru ca nu te simti “safe” sa te deschizi, iar celalalt nu poate decat sa-ti raspunda tot cu “inchistare”. Iti reprimi dorinta de sex, doar ca sa observi cum incepe sa clocoteasca in tine si sa-ti creeze dezechilibre.

Daca e un subiect tabu pentru tine, e pentru ca ai pus atat de mult accent asupra lui incat a ajuns sa te domine. Iar dorintele care te-ar fi implinit cel mai mult sunt acum plictisitoare in comparatie.

“Lipsa” duce la lacomie, si cand esti motivat de asta, indiferent ce vei atinge sau vei obtine, nu va fi indeajuns pentru tine. In stadiul asta, esti ca un copil care plange dupa o jucarie, si atunci cand a obtinut-o se plictiseste de ea si o arunca.

Iti negi dorintele, astfel nu ceri. In schimb, devii manipulativ si “clingy”, incepi sa-i “educi” si pe altii in acest fel. Insa dorintele nu dispar, iar viata pe care o traiesti devine opusul a ce iti doresti. Te sabotezi si intri in depresie fara sa-ti dai seama.

Opreste-te si da-ti seama ca ce faci acum nu te ajuta

Crezi ca citesti carti si articole ca “sa iti largesti orizontul gandirii”, sa obtii “perspective noi” asupra vietii, cand tu cauti informatii care sa-ti justifice situatia, sa-ti intareasca sistemul de crezuri si felul in care ai ajuns sa privesti viata.

Te ascunzi in spatele unor teorii si al unor scenarii mintale care iti protejeaza identitatea si te fac sa te simti bine, in loc sa vezi ce mai ai de lucrat asupra ta.

Iti construiesti un mindset, niste credinte si atitudini, o intreaga personalitate ca si mecanism de autoaparare, deoarece crezi ca asta iti va face viata mai usoara.

Si nu esti singurul care a facut asta. De la parintii tai pana la prietenii si oamenii pe care-i ai in jur, toti au trecut printr-un proces de incercare, esec si renunt, fapt care i-a facut sa vada doar o singura parte din ecuatie.

Cand ajungi sa intelegi asta, iti dai seama cat de inutile sunt materialele motivationale sau care te incurajeaza sa gandesti pozitiv. Echivalentul unui parinte care te pune la punct sau care te lauda cat de minunat esti.

Nu, ce ai nevoie e sa-ti revendici piesele lipsa, chiar daca te consideri superior acestora. Focusul tau e in alta parte, in timp ce tu, in mod real, ai ramas blocat intr-o situatie pe care o porti cu tine poate de zeci de ani de zile.

Ce te salveaza e sa fii atent la dorintele tale reale, cele de care fugi, si sa vezi unde sunt acei oameni care au ales sa nu fuga de ele.

Sa iei in calcul faptul ca pornesti la drum cu stangul, ca obiectivele pe care ti le setezi sunt la ani lumina de ce te-ar implini. Ca mult mai mult te-ar ajuta sa-ti scrii care au fost momentele de cotitura in viata ta si cum te-au schimbat acestea.

Sa stai cu gandurile pe care le ai si sa le scrii pe foaie. Sa-ti tii un jurnal de vise. Si cand ai ajuns sa fii in contact cu lucrurile de care fugi, sa-ti dai voie sa le prezinti lumii.

Asta imi doresc cu adevarat, asta ma implineste, si daca nu esti pe aceeasi lungime de unda cu mine, este OK. Pentru ca mi-am dat seama ca, la sfarsit de zi, sunt lucruri care tin de mine. Acum nu mai fug de ele si asta ma face sa fiu intreg.

Trimite articolul prietenilor tai:

Pastram legatura:

Citeste in continuare: