Subiect: Dezvoltare Personala.
5 minute.

despre-succes

Per ansamblu, o ducem bine. Ne consideram a fi niste forme de viata inteligente, ba chiar iluminate. Vrem tot timpul sa ne depasim limitele si chiar sa schimbam lumea. Cu toate astea, fugim de esec si de durere ca dracu’ de tamaie. Vrem ca totul sa fie usor, rapid, si-l vrem acum.

Se spune ca “elitele”, sau mai frumos spus, persoanele care ajung performeri de top, au succes masiv deoarece sunt motivate de “a obtine”, de a stabili un nou record, de a da tot ce-i mai bun. De aici, putem trage concluzia ca e nevoie sa ne concentram pe ce vrem in loc sa ne concentram pe ce nu vrem, corect? Daca esti atent la stalp, o sa intri in stalp. Toti gurus de dezvoltare personala ne invata asta.

Insa cum tratezi faptul ca mai mult de 80% dintre noi suntem motivati de durere? Ce faci cand tot ce am scris mai sus suna foarte bine in teorie, insa in practica te lasa rece? Cum devine unul o forta de elita e alta poveste. Cand ajungi sa joci la un nivel superior, e normal ca nevoia ta pentru adrenalina sa-ti depaseasca nevoia de confort. Insa majoritatea nu am atins inca acel nivel. Sa recunosti asta e primul pas.

In realitate, durerea e catalizatorul cel mai puternic pentru majoritatea. Pierderea job-ului, a unei persoane iubite, a unui membru de familie. Chiar si in filme, cele mai puternice povesti, gen Batman sau Arrow, au ca tema transformarea baiatului fragil intr-un justitiar, tocmai pentru a-si putea razbuna parintii ucisi.

Ce urmeaza sa-ti spun poate parea cel mai nebunesc lucru pe care l-ai auzit. Te va enerva sau iti va face pielea de gaina. Iti poate distruge viata, in mod irevocabil, sau ti-o poate face mai frumoasa decat ai fi visat vreodata. The Matrix e mic copil. Chiar mi-e teama ca o sa fie interpretat gresit, ca unii cu niste doage sarite vor face niste mari tampenii pe baza a ce am scris. Dar trebuie spus si o s-o spun indiferent.

Fa-ti situatia in care esti mai grea decat este deja

1-ruined-stairs

Mana sus daca te-ai gandit vreodata sa-ti ingreunezi viata in mod intentionat si planificat. Nu cred ca as vedea prea multe maini ridicate; e nebunie curata, corect? Cu toate astea, in situatia in care ne aflam, poate fix de asta avem nevoie pentru a atinge succesul dorit. Permite-mi sa elaborez.

Ramanem masca atunci cand vedem ambitia unor persoane precum Nick Vujicic, care desi nu au maini sau picioare, au ajuns sa devina speakeri motivationali, sau a celor carora au avut membrele amputate si acum ridica greutati sau alearga la special olympics. Tu nu vei fi niciodata la fel de motivat ca acea persoana, deoarece nu ai trecut prin ce a trecut el. Nu ai motiv sa arati lumii, nu ai motiv mai ales sa-ti demonstrezi tie, ca esti mai mult decat o persoana cu nevoi speciale.

Asculti cu gura cascata povestea unuia care a ajuns de la cersetor pe strazi la multi-miliardar. Iti spun ca mesajul lui n-o sa te atinga. Poate ca-si atribuie succesul “legii atractiei” sau unei transformari mentale sau spirituale profunde, si te poti lega oarecum de asta. Insa ce a facut diferenta a fost DUREREA PUTERNICA la care a fost supus si datorita careia a ajuns la acele rezultate. Din cauza asta, nu poti lua invatatura asa cum este ea, pentru ca nu poti simti ce a simtit, nu poti retrai ce a trait. Cuvintele lui nu vor fi de ajuns pentru a se produce in tine declic-ul unei schimbari veritabile.

Ce propun? Sa trecem prin ce a trecut si el? Stim in proportie de 100% ca asta nu se va intampla. Tinem la frumusetea de “Noi” prea mult. De obicei, asteptam ca viata sa tarasca cu noi pe jos, cum are draga de ea obiceiul. Si cand vine timpul, poate avea efectul scontat. Insa ce mai suntem noi atunci, decat niste victime, cand ar trebui sa fim creatorii propriului destin?

Nu ai trait intr-o extrema pentru a simti nevoia sa ajungi in cealalta

2-dream-house cars

Te plangi ca esti un ghinionist. Orice ai face, ai parte doar de necazuri. Nu ai ce vrei sa ai, nu esti unde ai vrea sa fii. Adevarul e ca iti este destul de confortabil incat sa-ti convina. In realitate iti e bine, ba chiar prea bine. Pune-ti mana pe inima si jura-te ca faci tot ce-ti este in putinta pentru a iesi din prapastie. Esti in stare?

Imi aduc aminte de un tip, foarte de succes, instructor de arte martiale, care se tatuase din cap pana-n picioare. In momentul in care a fost intrebat “de ce ti-ai facut tatuaje peste tot”, acesta a raspuns fara nici o ezitare “vreau sa ma asigur ca nu voi putea fi angajat niciodata”. Nu te pun sa te tatuezi acum, insa ai fi in stare sa-ti arzi corabiile intr-un asa mod pentru a reusi?

Ai fi in stare sa renunti la o facultate care nu trezeste nimic in tine, stiind ca acum nu mai ai o diploma drept plasa de salvare? Ti-ai opri parintii din a-ti mai da bani de distractie? Te-ai muta inapoi cu ei, “independent” fiind, astfel incat sa-ti poti pune bazele propriei afaceri? Ai renunta la acel job care te epuizeaza pe toate planurile… insa care iti ofera acea “perna calduta”, acea doza minima de confort? Te-ai dedica unui domeniu, zi si noapte, riscand sa fii ridiculizat de cei din jurul tau?

Din aceasta cauza, majoritatea dintre noi nu vom trai cu adevarat vietile pe care ni le dorim. Situatia actuala e destul de buna pentru noi. Cum ziceam si in Ghidul “Dincolo de Motivatie”, incepi sa-ti tii un caiet al visurilor, iti faci un vision board, insa n-o sa se produca vreo magie daca faci asta. Rolul lor este de a te mentine focusat. Daca le umpli cu poze cu vile, iahturi si masini scumpe, sansele de a le obtine tind catre zero, deoarece nu esti motivat de bogatie extrema, de abundenta.

Daca-ti este bine, vei rezona cu obiectivele realiste, “rezonabile”, insa vei atinge un plafon. Daca te zbati, vei rezona cu “nerezonabilul” (ce fain suna asta), cu obiectivele marete si vei fi motivat la maxim pentru a le atinge. E ca si cum nu ai manca o saptamana intreaga: nu vrei doar o salata si o feliuta de paine, vrei meniul cu 3 feluri de mancare de la cel mai bun restaurant pe care pui ochii, plus o mare tarta cu fructe la desert.

Vrem sa fugim de durere si de sacrificii, cand acestea sunt “Calea”

3-master-nature

In loc sa te gandesti “cum imi pot imbunatati situatia”, vino cu raspunsuri la intrebarea “cum imi pot inrautati situatia… pentru binele meu”. Transform-o intr-un efort adevarat. Vei descoperi ca e un exercitiu aproape imposibil de facut; nici nu vrei sa te duci acolo cu mintea. In momentul in care incepi sa-ti zici “n-as putea sa renunt vreodata la asta!”, ai ajuns la ce trebuie. (No Darwin Awards, please.)

Care e un mod inteligent de a trata situatia? Renunta la “bucati” de confort. Ce anume iti aduce satisfactie enorma? Care e un lucru fara de care crezi ca nu poti trai? Ai noroc daca lucruri precum “taiatul accesului la internet” sau “renuntat la prajiturile preferate” au un adevarat impact asupra ta.

Cum ar fi daca ti-ai pune la bataie banii de evadare in vacante, si daca nu te tii de proiectul personal pe care l-ai inceput, acei bani sa ajunga in buzunarele unei organizatii pe care nu o suporti (gen BOR)? Poti apela la un prieten pentru a te tine responsabil sau poti folosi un site precum stickK care automatizeaza procedura.

O sageata este trasa inapoi pentru a-si atinge tinta aflata la zeci de metri departare. Pustiul din Karate Kid a trebuit sa lustruiasca masini si sa vopseasca garduri inainte sa devina o forta pe terenul de lupta. La fel si tu, s-ar putea sa faci cativa pasi inapoi pentru a putea sa sari cu adevarat inainte.

Care sunt modurile prin care iti vei schimba “peisajul”? Cum iti vei pregati terenul pentru a avea succes masiv?

79 comentarii

Ti-a fost de folos? Da share prietenilor tai. Mersi!

Scrie un comentariu:

79 comentarii la Cel mai periculos adevar despre succes pe care oamenii de top evita sa ti-l spuna

  1. Florin

    Citind mai sus mi-am da seama ca defapt ma ghidez de frica de a fi judecat de ceilalti. Si cand am completat numele la acest formular mia trecut urmatorul gand prin cap: O nu pun numele meu adevarat, ca poate citeste vre-un prieten de al meu si o sa rada de mine ca citesc despre dezvoltare personala.

  2. z0rin

    E ok ce ai scris, dar tin sa te corectez ca nu exista cuvantul “Focusat”. Numai bine !

    • Leonard Dobre · mayhem.ro ·

      Inteleg. In urmatorul articol o sa ma focusez mai bine ca sa nu mai fac aceeasi greseala.

  3. Constantin

    Sunt perfect de acord cu ce ai spus tu in articol.
    In cazul meu, a fost nevoie de 2 ani pana sa-mi dau seama ca trebuie sa iau eu taurul de coarne si sa nu-i las pe altii sa faca lucrul asta pentru mine. In situatia de fata am renuntat la job-ul care imi aducea acel confort material lunar, dar care nu ma lasa sa-mi ating obiectivele personale. Asa ca am riscat sa nu am un venit lunar sigur si sa pornesc pe drumul meu si imi doresc foarte mult sa reusesc.
    Faptul ca trebuie sa-mi platesc lunar o chirie, cheltuieli ma ambitioneaza si mai mult sa fac ceea ce imi doresc.Practic am renuntat la acel minim confort in speranta “confortului” maxim oferit de atingerea visului meu.
    Sunt in ultima saptamana de preaviz, mi-am lansat propriul blog si desi inca nu am apucat sa scriu articole, doar din niste discutii cu posibili clienti deja am cateva comenzi, comenzi care au venit dupa ce mi-am dat demisia de la actualul job.
    Acum depinde de fiecare cum reactioneaza cand are cutitul la os, face tot posibilul sa scape sau ramane in aceeasi pozitie si accepta ca va fi transat.
    Sunt o multime de exemple de oameni care au reusit si , cum spuneai si tu, au renuntat la acel mic confort pentru a reusi sa-si atinga visele.
    In final vreau sa te felicit pentru munca pe care o faci in speranta de a deschide cat mai multe minti.

    Cu respect,
    Constantin

    • Leonard Dobre · mayhem.ro ·

      Felicitari! Cum reactioneaza cred ca tine de credinte foarte mult, mai ales sa cunosti ca exista optiuni care te-ar duce din punctul A in punctul Z. Cine e inchis in lumea lui mica, mai greu se urneste. :)

  4. Raluca Muresan · entuziasm.ro ·

    Foarte adevarat. Eu am fost hotarata sa-mi schimb viata si sa renunt la tot ( si prin tot ma refer la tot; prieteni, iubit, confort, casa parinteasca, bani, job, lene, scuze, orice m-ar fi putut tine pe loc ) abia atunci cand durerea era insuportabila, cand m-am infuriat pe situatia in care eram si mi se parea atata de jalnic incat nu mai exista alta alternativa decat sa reusesc sa ajung acolo unde vreau eu. Fara scuze ca nu pot, nu stiu, e greu. Nu mai exista asa ceva.
    Si in ziua de azi, cand am tendinta sa aman ceva, ma motivez gandindu-ma ( sau chiar scriind ) la ce pot pierde daca nu actionez acum si imediat imi misc fundu la treaba.
    Foarte bun articolul. Felicitari!

    • Leonard Dobre · mayhem.ro ·

      O da, sa-ti mai tii si un jurnal al durerii, cati ar fi dispusi sa faca asta?!

  5. Florina

    Sincerele mele aprecieri!
    Mi-am dat seama, că pentru a răspunde la întrebarea ta, e nevoie de multă claritate cu mine însumi.

    Merci pentru îndemnarea “minţii”.

  6. Nițescu Irina · www.facebook.com ·

    Felicitari! Eu una de mica am fost invatat cu durerea, a trebuit sa suport si sa trec prin multe situatii pe care, sincer, nu le meritam, dar azi pot spune cu zambetul pe buze ca ele m-au adus pe drumul asta! De fiecare data cand lucrurile se clarifica si mi-am atins scopul trebuie sa trec mai departe sa gasesc altceva si mai intrigant! Pur si simplu nu pot sa stau degeaba! Sa ma multumesc cu putin! Si cel mai bun motor de a ajunge sus e durerea, de multe ori m-am trezit ca provocam singura situatii dureroase tocmai ca sa ma motiveze, sa ma ambitioneze si sa trezeasca spiritul de lupta! Probabil la un moment dat o sa obosesc, dar acum sunt tanara si vreau tot ce e mai bun de la viata. Vreau ca la 60 de ani sa pot afirma cu zambetul pe buze: Da, eu chiar mi-am trait viata!

  7. Laura · www.lumealaurei.ro ·

    Am mai spus-o eu, in momentul in care NU te mai suporti nici macar tu in situatia in care esti, te vei “trezi” din acel somn fara intrerupere, in care nu ai facut altceva decat sa cauti scuze, vinovati etc. Si te ridici, renunti la a mai plange si ACTIONEZI (chiar daca nu stii ce sa faci).

    Eu abia la 25 de ani m-am vazut cu adevarat, in oglinda. Dupa 10 aniin care m-am chinuit inutil si mi-am transformat viata in cea mai grea povara pe care am carat-o cu mine pente tot. Atunci, abia atunci m-am vazut frumoasa..pentru ca eu chiar sunt asa. Abia atunci mi-am zambit si mi-am spus doar “Laura, a venit timpul sa fii cea mai fericita fiinta de pe pamant! Ce defect, ce suferinta, ce pedeapsa? Nimic nu mai conteaza! Fii TU exact asa cum esti!

    Ideea este simpla: Schimbarea vine doar cand esti dispus sa renunti la TOT ce stii despre tine sau crezi ca stii despre tine si incepi sa traiesti MERITAND Tot ce e mai bun si frumos pe lumea asta! Cand vei face acest pas, vei fi sustinut si ai numai de castigat – vezi cum miracolele se intampla si ti se intampla TIE!

    • Leonard Dobre · mayhem.ro ·

      Ce s-a intamplat atunci, la 25 de ani? Poti sa spui? :)

  8. Madalina Musat · www.facebook.com ·

    Foarte greu de aplicat..greu de iesit din metrul patrat dar sunt convinsa ca si rezultatul ar fi pe masura…merita incercat!!!

  9. Diana · www.siluetamea.ro ·

    Super, felicitari! Am 18 ani si mi-am propus sa alerg un maraton pana la 20 de ani! Trebuie sa ma antrenez din greu, dar mi-am zis ca e provocarea vietii mele. Ce-ar fi o viata traita fara niciun fel de provocare? !

  10. Manuela Elena Dascalu · www.facebook.com ·

    Fiecare picior in dos … dureros primit la viata mea, a devenit un mare pas inainte!!! De aceea mereu le voi fi recunoscatoare dusmanilor! Asa ca sunt in acord total cu observatiile tale din articol! Confortul caldut nu e deloc o trambulina, nici nu motiveaza suficient (ne e relativ ok si asa!) Insa trebuie sa fim onesti si sa recunoastem ca a ne auto- "maltrata" suna un pic masochist si putini dintre noi avem curajul sa facem asta cu buna stiinta. Eu as zice ca in aceasta categorie ne incadram suntem foarte putini, dar daca macar reusim sa intelegem sensul pierderilor si sa folosim partea buna a situatiei, suntem deja castigatori. Oricum ciorba nu raman calduta si digerabila pe termen lung… la un moment dat se strica si va trebui sa facem alta!

  11. Alina Matei · www.facebook.com ·

    Multumesc pentru provocare! de mica am fost invatat cu sacrificiul si dorinta de mai bine! Si, desigur, a ajuta pe altii (ceea ce a fost in totalitate alegerea mea, fiind pusa in situatii de conflict fata de parintii mei). Deci, de curand am ajutat pe cineva cu 15.000 euro, fara dobandirea unui document si cu ajungerea la aceeasi situatie de supravietuire cu care eram obisnuita (acei bani erau economiile mele si ale parintilor mei, date prin incredintare mie). Deci, am obtinut starea de disconfort (respectiv limita de supravietuire in chirie in Bucuresti) necesara atingerii urmatorului pas – mentionez ca acei bani sunt acum considerati pierduti.

    Astept sfaturi utile!

    Daca nu va informez eu peste ceva timp ca am devenit milionara in euro.

    Cu bine,

    Alina

  12. Camelia Munteanu · www.facebook.com ·

    dupa 8 ani de lucrat intr-un hotel destul de bun din Spania, unde imi era destul de caldut, acum o luna am renuntat la serviciul care imi aducea in timpul verii cam 22oo de euro pe luna, dar care ma obosea, enerva, dispera si multe alte lucruri, acum sint in somaj(adica, cam pe nicaieri)cu un copil de 10 linga mine si see you un mare semn de intrebare in frunte.Ce voi face de acum incolo? Pai sa fiu sincera nu stiu, colegi si prieteni mei spun ca sint nebuna, ca in timpuri de criza m-a apucat schimbarea etc, dar…..eu am nevoie sa o iau de la capat si sa vad de ce sint capabila, ma incadrez in povestea ta?:))).

  13. Ova

    hmmmm. e ceva adevar insa e pierde din vedere ceva, cel mai important lucru: iubirea.
    am citit o gramada de a avea, a dori, a obtine, a deveni, a fi de succes… insa toate astea nu au legatura cu ce e cel mai important: iubirea.

    da, ca sa poti sa iubesti cu adevarat, singura iubire care exista este aceea in care dai dai dai dai dai si nu astepti nimic in schimb. e o renuntare. asta e singurul punct comun si aproape de adevar in articolul acesta. restul, e desertaciune.

    cand ajungi la iubire, totul dupa aia e succes. dar nu succesul vilelor, masinilor sau al conturilor grase.

  14. Nicoleta

    Eu doar ce mi-am facut situatia mai grea decat o aveam.Intr-un context de piata nefavorabil si la modul iresponsabil, doar ce am renuntat la job iar din septembrie nu stiu cu ce voi plati chiria si o rata la banca,insa doar asa simt ca imi pot atinge obiectivele pas cu pas. Faza cu panoul motivational nu prea a tinut :)

    • Leonard Dobre · mayhem.ro ·

      E important sa ai un plan, o strategie. Tot ce faci tre’ sa se lege cumva de o viziune mai mare, altfel doar iti pui singur bete in roate.

  15. George

    Salutare tuturor,
    Ai perfecta dreptate si am simtit asta pe pielea mea. Am stat ani de zile pe un post caldut, confortabil si prost platit doar din cauza confortului si sigurantei zilei de maine. Imi era teama sa renunt la el desi din venituri de abia imi ajungea sa platesc chiria si sa traiesc mediocru. Nu am fost in concediu ani de zile, nu mi-am luat masina, nu m-am casatorit, nici macar nu visam sa am vreodata o locuinta personala….Pana intr-o zi cand am fost disponibilizat si am ramas fara infimul meu venit.
    Acest moment a fost cel care a contat cel mai mult, poate si din disperare dar si motivat de lipsa veniturilor am plecat singur in Cipru. Am renuntat la tot, la prieteni, familie, iubita si mi-am setat un nou target: nu ma voi intoarce acasa pana cand nu am bani sa-mi cumpar propriul meu apartament.
    Am stat departe 3 ani, dar telul meu a fost atins! Acesta a fost pasul care mi-a schimbat viata si momentul din care toate au inceput sa decurga in directia buna. Acum dupa 10 ani de la aceasta experienta am propriul meu apartament, sunt casatorit, am un baiat, am o masina si o viata fericita. De multe ori stau si ma intreb: daca nu as fi primit acel sut in fund oare unde as fi fost azi? Sigur muritor de foame si angajat la stat, pe un post caldut si prost platit, dar confortabil….

    • Leonard Dobre · mayhem.ro ·

      Excelent! Poti sa ne dai cateva ponturi, cum anume ai tratat situatia in Cipru? Ce gandeai, ce traiai, cum actionai? Ar fi o mica comoara ce ne-ar ajuta pe toti.

  16. Altina

    Care sunt modurile prin care iti vei schimba “peisajul”? Cum iti vei pregati terenul pentru a avea succes masiv?

    Intr-o zi, un om a venit la Bouddha, sa ii povesteasca multimea de ani pe care el a consacrat-o pentru meditatie. I-a spus : « Am meditat timp de 20 de ani si azi pot sa traversez fluviul levitand. » Bouddha a inceput sa rada si i-a spus : « Ti-ai pierdut timpul. Pentru 5 banuti, ai fi putut traversa fluviul cu bac-ul. »
    Da, massive succes = massive action. Fa un pas inainte, si viata va face doi, in intentia de a te ajunge din urma. Joaca « la greu ». Conteaza :
    – unde vrei sa ajungi,
    – de ce,
    – cum, si
    – cu ce atitudine.

    Durerea m-a invatat de ce imi era atat de frica de moarte : pentru ca nu traisem cu adevarat niciodata. Cu lasitatea, poti muri putin cate putin, in fiecare zi. Un om curajos moare o singura data; priveste persoana cu coasa drept in ochi si ii spune : « Sunt gata. Eu am facut tot ce mi-a stat in putinta. Daca ora a venit, atunci asa sa fie. »

    Ieri am ascultat o poveste spusa de Thay. Un maestru zen si elevul sau, traiau intr-un templu. Dar erau atat de ocupati, ca nu aveau timp sa iasa la o iarba verde, sa faca picnic. Isi propusesera de mai multe ori, dar nu reuseau…. Intr-o zi, mergand la o conferinta intr-un mare oras, Maestrul a vazut o procesiune funerara : « Ce se intampla aici ? » a intrebat pe ucenic. Iar acesta i-a raspuns « Aici e un picnic maestre ». Singurul lor picnic, de repaos, atunci cand mor….

    Aceasta poveste ma face sa spun : Da, Leo, pune la bataie banii de evadare in vacante, schimba peisajul, renunta la « bucati » de confort, dar nu si la cateva « lazy days », bine programate, cand iti propui pur si simplu sa inveti sa stai, fara sa faci nimic. Da. Si asta e greu…. Sa stai toata ziua, si sa te bucuri ca esti. Sa tii gandurile in frau, sa nu le mai lasi in trecut sau in viitor, sa planifici…. Ci sa le aduci in momentul prezent, sa fie una cu spatiul, timpul , corpul in care esti. Sa simti ca te-ai intors acasa…..

    Multumesc pentru acest articol.
    O zi minunata Leo.
    Cu drag,
    Altina

    • Leonard Dobre · mayhem.ro ·

      Sa intelegem ca Buddha a luat bacul din prima. :)) Da, ai nevoie sa-ti incarci bateriile, altfel iesi din garantie inainte de termen. Ideea era ca preferam sa fim comozi. Sa te dedici zi si noapte nu inseamna sa nu iei pauze, ba chiar spuneam in ghid ca Duminica o dedic relaxarii, introspectiei, plimbarilor in natura. Da, poate fi orice zi, dar asa imi place mie sa fiu, mai “biblic”. :P

  17. arakelian · arakelian.wordpress.com ·

    Cea mai buna motivatie e cand nu avem de ales.
    O alta motivatie buna este cand ne fixam un singur obiectiv, si decidem ce prioritati , si sa le urmam, cu atat mai mult cu cat facem sacrificii pt asta. Nu e neaparat nevoie sa ne tatuam sa nu mai avem vreo sansa sa ne angajeze careva. Ci sa fim convinsi ca nu vom apela la solutia clasica – angajat la cineva.

    Un alt lucru care eu il consider important este sa avem o viata simpla. Cat timp ne inconjuram de high tech, astea ne vor usura viata de zi cu zi, dar nu ne vor limpezi mintea.

  18. Diana Serena · www.facebook.com ·

    interesant…articolul tau imi confirma concluzia la care am ajuns dupa ce am aflat povestile de viata ale celor care au reusit sa isi depaseasca conditia…toti au un start comun…o mare durere generata de anumite lipsuri si neplaceri care ii motiveaza sa faca ceva cu viata lor,sa devina oameni ce au succes

  19. Blanuri Livarox · www.facebook.com ·

    Raspunsul la ultima intrebare se afla exact in articolul tau. Super, super articol. S-a pus punctul pe "i".

  20. Oana

    Interesanta perspectiva. Sunt de acord ca durerea este un catalizator esential pentru schimbare dar nu sunt asa de convinsa in ce masura ajuta la capitolul motivatie. Si zic asta pentru ca, in momentul in care vei atinge anumite obiective din frica de a ramane fara banii pe care i-ai transfera la Bor, de exemplu, ceea ce te motiveaza nu e autentic. Din punctul meu de vedere succesul presupune si mai mult “a walk of faith” decat a “leap of faith”, si cel putin pentru mine, ceea ce m-ar motiva sa o iau in fiecare zi de la capat pe acest walk of faith ar fi credinta ca merg pe drumul meu si nu o provocare auto-impusa in mod constient cu scopul de a imi spori motivatia. Motivatia trebuie sa fie autentica pentru a putea fi accesata constant. Si mai cred ca, in momentul in care exista o lipsa evidenta de actiune in directia dorita, este un indiciu clar de neconcordanta la nivel de gandire si, implicit, auto-sabotare. E posibil ca saltul foarte mult in afara zonei de confort sa te forteze catre un efort sustinut..dar s-ar putea sa fie tot intr-o directie de auto-sabotare sau sa functioneze pana in momentul in care noua zona devine confortabila.
    Atunci cand nu ai nimic de pierdut, in mod evident, ai numai de castigat. Dar atunci cand costul de oportunitate este foarte mare, cred ca trebuie pe langa curaj si un echilibru, constienzare si o siguranta de sine si a ceea ce iti doresti extrem de ridicate.
    Cred ca motivul pentru care nu vom trai cu adevarat vietile pe care ni le dorim nu este reprezentat de lene, sau frica de a iesi din zona de confort. Am citit undeva un citat care spunea ca schimbarea survine in momentul in care durerea de a ramane la fel este mai mare decat frica de esec. Si asta cred ca este motivul pentru care nu traim vietile pe care ni le dorim. Pentru ca nu stim cine suntem, nestiind cine suntem, nici nu ne doare asa de tare sa traim niste vieti concepute pe baza dorintelor extrinseci. Iar procesul de autocunoastere porneste in mod cert in urma unui soc suficient de puternic si dureros incat sa ne trezeasca.

    • Mihaela

      Sunt de acord cu tine. Pe termen scurt functioneaza strategia propusa in articol… am testat pe propria piele… sa simti durere, sa-ti asumi multe responsabilitati, sa iti impingi limitele… o sa obtii succes, dar vei fi prea obosit sa-l savurezi. Iar succesul, cand ti-l propui, crezi ca e apogeul, dar iti vei da seama cand il vei obtine, ca de fapt drumul pana acolo a fost important. Si ce folos, daca acesta a fost in chinuri? Si iar ne intoarcem la o intrebare esentiala: cine suntem si ce vrem de fapt? S-ar putea ca raspunsul sa fie mai simplu decat ne-am astepta.

    • Leonard Dobre · mayhem.ro ·

      Pe masura ce cresti, pe masura ce devii mai bun, o “forta de elita” cum imi place sa zic, strategia ta se schimba. Dar tot timpul o sa ai un mic “semn de carte” care o sa-ti aduca aminte de unde ai plecat si de ce ai reusit sa ajungi unde ai ajuns.

      “I remember picking watermelons
      Now the Porsche cost me a quarter million”
      Rick Ross :D

  21. Alex

    Foarte fain articolul. Oricine stia ca este motivat de durere,dar nimeni nu s-a gandit sa isi dea singu “sutul in fund” :)). Este chiar genial. Felicitari !

  22. Cristi Pavel · www.facebook.com ·

    Eu sunt de părere că și pe mine mă motivează durerea mai mult decât posibilitatea câștigului și îmi place că ai spus lucrurilor pe nume. Vrei rezultate? Muncește frate! Fă ceva ce n-ai mai făcut, taci din gură și treci la treabă. Asta e mesajul pe care l-am luat din articolul tău. Meseriaș articol! ;)

  23. Adriana Veres · www.facebook.com ·

    Super articolul…..romanii au ajuns mai rau decat se putea ….pacat ca raman sa fie mereu victime ( se muleaza perfect pe ei aceasta postura!)
    inloc sa devina invingatori renascuti din propria cenusa …..si-ti spun si de ce ….din teama de ridicol….Si eu ma gandeam zilele acestea la ceva sa schimb in bine viata semenilor mei …..apoi dimineata mi-am zis e ridicol ceilalti vor zice ca sunt dusa….dar acum imi dau seama ca chiar am s-o fac….romanii au nevoie sa devina ridicoli …..mai bine asa decat niste victime….!

  24. arakelian · arakelian.wordpress.com ·

    educatia romaneasca ghideaza omul dupa frica. Unii ii spun stres, dar tot frica este. De multe generatii, romanii au acumulat o frica, si mai grav e ca o transmitem la copii.
    Intradevar, sansa sigura de reusita e cand nu avem de ales. Nu e neaparat sa fie durere. Sunt f. multi oameni care sunt focusati pe ceea ce fac, care cred in ceea ce fac. Cred ca asta e esenta reusitei, credinta in acel vis, si organizarea.

    • Leonard Dobre · mayhem.ro ·

      Daca ar fi fost doar la noi, nu mai scoteau de-al de Pink Floyd melodii de genul Another Brick in the Wall. ;) E “societala” treaba.

  25. John · www.johncristea.ro ·

    Sunt foarte bine aşezate cuvintele în acest text. O motivaţie eficientă cred că poate veni din experienţa proprie, fie ea bună sau rea! Mai târziu, cu ajutorul unor “ecuaţii”, se pot clădi munţi puternici cu indivizi unici care meditează şi cuvântează din vârf. Prea puţini “ating”, prea mulţi vorbesc …

  26. Iacob Ioan-Adrian · www.facebook.com ·

    Ai absoluta dreptate in tot ce ai spus pana acum Leonard, insa eu as mai veni cu cateva completari, pe care le consider fundamentale! O sa judeci si tu daca am dreptate sau nu!
    In primul rand, folosim prea mult si prea des, consider eu, cuvantul SUCCES fara a intelege ca … fiecare dintre noi poate avea si are succes in ceea ce face! Problema e ce se intelege prin succes, caci cei se gandesc la bani (iar in contextul societatii romanesti, dar nu numai, pare sa fie mai acuta), atunci trebuie constientizat faptul ca nu fiecare om poate fi milionar, si ca dintre acestia, doar un numar minim pot deveni miliardari. Cei ce se gandesc la succes in profesie sau antreprenoriat trebuie sa constientizeze sa inceapa sa lucreze mai intai asupra lor, sa-si aleaga o competenta care poate fi valorificata pe piata si sa se perfectioneze, caci piata NU-I VREA pe mediocri! Concurenta a crescut si va creste mereu, standardele la fel(in ciuda ce spun alti "guru" – ca poti deveni star in n saptamani sau luni!) Daca stii ceva ceea ce stiu si altii, esti … mediocru. Si daca tu asta ti-ai propus, da, est de succes!
    Multor oameni, cand li se recomanda calea proprie a dezvoltarii (personale, financiare, spirituale) au senzatia de sufocare, de durere, de renuntare… Iar eu vreau sa-ti spun ca nu-i asa!
    De aproape 20 de ani ca antreprenor si consultant am trecut prin tot felul de momente, dar nu cred ca a existat vreun moment in care sa simt ca … ma sufoc! Am avut momente cand imi venea sa spun: Gata! Imi bag picioarele! Dar repet, momente! Ca atunci cand te enervezi si tragi o injuratura sanatoasa sau un sut in perete! Durerea de dupa te trezeste la realitate oricum! :) Insa ca sa revin, iti spun ce spun si clientilor mei din prima intalnire: depinde de orientarea interioara spre propria viata a fiecaruia. Fiecare dintre noi poate sa aleaga ce va face in viata – putini sunt insa cei care si cred cu adevarat in aceasta. Senzatia de sufocare ii incearca DOAR pe aceia care nu inteleg sa se perfectioneze si nu merg continuu spre ceea ce si-au propus.
    Caci durerea nu mai e durere fizica (e amortita)-devine autometism, obisnuinta atunci cand lucrezi cu pasiune si dorinta in directia a ceea ce ti-ai propus!

  27. Daniela

    “Mana sus daca te-ai gandit vreodata sa-ti ingreunezi viata in mod intentionat si planificat” – Eu am facut asta de multe ori …uneori si neplanificat, dar tot singura “m-am bagat in cusca leului”.

    Partea buna este ca am facut astfel incat sa am intotdeauna de castigat si sa transform experienta in una care m-a ajutat mai departe…in drumul spre succes :) Inca sunt pe drumul asta intortocheat :)))
    Succes tuturor si ….aveti grija ce va doriti !

  28. Bazavan Alexandru · www.facebook.com ·

    Stii ce e interesant, de vreo 1 an am un gand care nu-mi da pace exact pe tema asta: ,,Oare trebuie sa ajung in ,,rahat" rau de tot ca sa pot sa sar pana sus?"

  29. Sturza Mioara · www.facebook.com ·

    prin faptul ca am lasat acasa casa, masa, masina, job la multinationala si am venit in Norvegia sa incep de la 0 , cred ca am reusit sa renunt la "zona mea de confort" sau la bucati mari de confort , ca mi-am creeat conditii pentru "saptamana de foame" si acum ma mobilizez sa ajung sa imi permit meniul cu cele 3 feluri de mancare.De ce toate astea?? ca sa nu mai simt ca bat pasul pe loc….Simt ca ma reprezinta tot ceea ce am citit mai sus.Multumesc pentru articol.

  30. Doina Stefanescu · www.facebook.com ·

    ai reusit continua..n-ai reusit continua…important este sa mergi mai departe..curaj si totul va fi bine!!

  31. marilena

    Da, eu am facut-o, mi-am dat un sut in cur singura! Atunci nu percepeam ceea ce fac ca fiind o renuntare la comfort, stiam doar ca ma indreptam catre niciunde si efectiv nu se mai putea! Nici acum nu am ajuns unde as vrea sa fiu dar sunt pe drum si ma simt mai bine, mai fericita, mai implinita!

  32. Popa Rares · www.facebook.com ·

    Apreciez faptul ca abordezi acest subiect. Dar tin sa te atentionez ca esti la inceput si te previn de un pericol mare. Ceea ce spui tu mai sus functioneaza doar asa umpic, pana la un anumit punct. Daca te iei in serios lucrurile nu stau deloc asa. Eu am facut asta de multe ori, m-am pus in situatii see you adevarat dificile ca sa ma motivez in plus. Ghici ce: mi-am conceput niste vitregii atat de bine elaborate incat am reusit sa ma inving, atat de categoric ca am ramas schilodit pe viata… Stii la ce concluzie am ajuns? Stii ce inca nu intelegi? Cand esti acolo jos, asta daca esti see you adevarat jos, invins, nu balet, o sa vezi ca nu apare nici o forta care sa te ridice si sa compenseze, din interiorul eu-ului tau, ci dimpotriva. Universul te sustine pana la un punct, dupa care nu doar ca-ti the drumul, dar se instaleaza brusc mecanismul contrar care te arunca accelerat spre groapa… Expunerea ta tradeaza naivitatea celui care nu intelege profunzimea esecului… tu crezi ca aceasta cadere este ca un elastic: cazi, intinzand elasticul, iar la un moment dat tensiunea acumulata o sa te propulseze inapoi, mai sus decat ai fost… Ei afla de la mine, ca de la punctul de minim, nu apare neaparat revenirea, nici macar stagnarea, nici macar o alta cadere in acelasi ritm, ci apare o propulsare elastica, dar cel mai probabil neasteptata si in jos… atuncea sa te vad… Exista si situatia fericita cand arcul te ridica, dar in 85% din cazuri arcul te coboara. Ceea ce te va uimi cel mai tare este ritmul in care se va desfasura totul precum si multitudinea directiilor din care vin toate… Odata ce te-ai vulnerabilizat singur, exista o multitudine de vietati care abia asteapta sa ia locul tau in lume si sa te devoreze din interior si din exterior (atat microorganisme, bacterii, microbi, etc, cat si competitorii tai naturali: alti oameni). O sa-ti dai seama atunci cat de protejat erai defapt de ignoranta si lipsa ta de profunzime si cat de usoare iti erau toate, cat de simplu puteai obtine toate lucrurile. Crede-ma ca atunci cand ai incredere in tine toate sunt mai simple, fie ca vezi fie ca nu, dupa aceea nici tu nu o sa te mai recunosti, iar ceea ce-ti scapa cel mai mult din vedere este faptul ca sustinerea noastra energetica vine cel mai mult de la cei din jurul nostru care ne stimeaza, acest lucru avand impact direct in felul in care ne privim pe noi insine, iar pe masura ce cobori, sursa aceasta de energie se erodeaza intai treptat, apoi brusc si nu o sa mai poti sa revii neajutat. Tu crezi ca poti face fata, pentru ca tu te bazezi pe energia ta de acum. Nu uita ca tu cel care vei fi jos nu vei avea energia ta de-acum, ci va fi energia ta de-atunci, redusa see you cel putin 90%, pentru ca ea se bazeaza neasteptat de mult pe stima ta de sine care la randul ei se bazeaza neasteptat de mult pe stima celorlalti fata de tine (nu e doar respectul pe care ti l-ai castigat, este ENERGIE, care se aduna din nenumarate lucruri marunte precum privirile celorlalti, gandurile lor care te includ si pe tine, etc. lucruri a coror importanta este enorm de mult subestimata de omul care n-a trecut prin asta). Stiu ca pare buhuhu, dar iti spun din experienta… Eu am avut un oaresce noroc, ca am intalnit intamplator, acolo jos, pe scriitorul meu preferat, Hermann Hesse, care m-a ajutat sa inteleg ca nu sunt singur in gandurile mele si ca mai sunt si altii care sa gandeasca tampeniile pe care le gandesc si eu. Fara acest carlig care sa-mi ofere speranta unei apartenente fie ea si la un grup select, nu as fi putut niciodata sa-mi reconstruiesc revenirea pe linia de plutire. Am devenit intr-adevar mai profund, dar nu fara sechele, handicapul meu fizic si boala de care trag toata viata, fiind cel mai probabil consecinta directa a acelei idei stupide de a face experimente psihologice si a ma pune gratuit in cele mai dificile situatii pe care am putut sa mi le imaginez. Exact cum ai auzit – de la creer trece in organism si invers… mintea si corpul sunt mai legate decat ai putea sa-ti inchipui si asa cum omul traieste, la un moment dat si moare, tot pe cale naturala… "Poti sa ai si succesuri, poti sa ai si esece", dar trebuie sa stii ca dupa fiecare experienta tu esti deja alt om, iar cei din jurul tau te privesc altfel… si nici nu stii cat de mult depinzi defapt si de tine si de ei…

    • Adrian Dincă

      Whauu… cred ca este cel mai aproape de realitate articol pe care l-am citit aici.
      Este adevărat ca mizeria/nefericirea/handicapul/neajunsurile te pot motiva îndeajuns de mult cât să excelezi la un moment dat, dar de aici la a te pune voit in situația extremă care să declanșeze motivația este un drum lung și periculos.
      Bravo Leonard Dobre! Mulțumesc Popa Rares!

  33. Adriana Ionica · www.facebook.com ·

    Sunt deacord, foarte putini oameni isi traiesc propria viata. Nu se pot trezi la realitate, traiesc sub impactul fricii, nu au un spirit liber .

  34. Anda Jireghie Cherestes · www.facebook.com ·

    Frumos spus!!! Continua tu, continuam noi…. nu-i usor, dar… incepe sa fie nu doar un loc caldut :-)

  35. Leonard Dobre · www.facebook.com ·

    Eu vorbeam de persoane, nu de grupuri de oameni. Logic ca raspunsul o sa fie diferit: unul devine victima, altul se "adapteaza", si mai sunt si cei care se ambitioneaza la maxim. Nu e o strategie universala, dar daca te invarti in lumea asta a dezvoltarii personala, n-ar trebui sa fie o problema pentru tine. Ideea era ca daca stai intr-o zona "gri", cu greu de urnesti, chiar daca stii exact ce si cum sa faci.

  36. Danok Zsolt · www.facebook.com ·

    ok, pedeoparte sunt de acord…dar, daca nu se cunoaste persoana respectiva indeajuns incat sa stie ca nu o sa se acomodeze si cu situatia mai proasta? sper ca intelegi ce zic…gen poporul roman, de la un guvern prost la mai prost ajungem si nu ne deranjeaza nimic indeajuns sa actionam, adica ne acomodam cu situatia actuala. ce zici?

  37. Sorin · evolutiaperfecta.ro ·

    Leo, un singur amendanet. Credeam in acelasi lucru. Cred in disciplina dusa la extrem insa a fost nevoie sa vad cu ochii mei alta perspectiva. Sa iti doresti sa te pui in fund si sa meditezi sufient pana iti doresti schimbarea respectiva. In momentul in care pleci cu gandul la schimbare si te directionezi spre durere pleci invers. Pui carul in fata boilor si apoi te intrebi cum sa faci sa-i doara in cel mai dureros mod daca stau in spate. Circula aceste randuri la nesfarsit in lumea actuala…schimbarea vine din interior atunci cand o simti cu toata inima…pana atunci sunt doar experimente pe care ti le creezi mental si cu care te tot joci.

    Inca sunt in cautarea profunzimii si a intelpciunii.

    • Leonard Dobre · mayhem.ro ·

      Tu esti la un nivel, eu sunt la un nivel, cititorul la un nivel… Te-ai gandit ca poate aveai nevoie sa treci prin acelasi lucru pentru a ajunge unde ai ajuns? ;)

  38. Cristian

    Tu ai mare dreptate in ceea ce spui aici. Eu am facut asta de multe ori si am reusit unele come back’uri super tari. In acelasi timp m’am dezvoltat foarte mult, m’am schimbat mult dupa astfel de situatii in care eu am ales varianta grea. :)
    Este unul dintre putinele articole(si am citit multe) cu care rezonez prin experienta.

  39. Mirela

    primul gand dupa ce am citit articolul… SO FUCKING WOW…. cineva a punctat aici foarte bine un lucru…. pe care il si citez “Acum depinde de fiecare cum reactioneaza cand are cutitul la os, face tot posibilul sa scape sau ramane in aceeasi pozitie si accepta ca va fi transat.” ….da asta e o intrebare pe care trebuie sa ti-o pui inainte: ce faci daca iti place durerea si ramai acolo cu ea?…. oricum TOUCHED. foarte bun articolul… Felicitari sincere!

  40. Adina Ciurea · www.facebook.com ·

    Foarte interesanta abordare…si cred ca si unica. Imi tatonez de ceva vreme optiunile si nu am curaj sa ies din zona de confort, dar recunosc ca nici nu m-am gandit la lipsuri ca la o forma de impuls. Multumesc!

  41. Gabi Miron · gabimiron.com ·

    Parca aveam toate astea in mine dar nu erau asa clare! Multumesc! :D
    Si da, eu o sa imi reduc numarul orelor de somn pana realizez ce mi-am propus! :)

    • Leonard Dobre · mayhem.ro ·

      Mai, numarul orelor de somn chiar cresc productivitatea. Nu mai stiu unde citeam ca aia din China au 2 transe de somn, odata seara (7:30) si odata dupa-amiaza (1 ora). Deci nu le-as reduce, somnul e sfant! :)

    • Gabi Miron · gabimiron.com ·

      Nu ma refer sa stau tarziu noaptea, ci sa ma trezesc devreme dimineata :D

  42. Viorel Smeu · www.facebook.com ·

    Foarte profund articolul tau Leo, intr-o oarecare masura nu ma simt pregatit sa fac schimbarea asta …insa ceea ce spui tu are foarte mult sens…Multumesc

  43. Shadi Hassan · www.facebook.com ·

    Reactia mea sincera a fost : aaaaaa . Pentru ca stiu cum e sa fii jos jos jos de tot . Si doar cand ma ridicam am facut lucruri marete . In rest …planuri vise povesti . Multumesc !

  44. 杨生機 · www.facebook.com ·

    Scurt si clar – viata e miscare, statica e nemiscare deci `mai putina` viata… prefere actiunea si viata! :)

  45. Jo Ker · www.facebook.com ·

    asa si, la ce folos toate astea ? te zbati o viata intreaga sa ai si sa fi implinit din punct de vedere material si cand dai coltzul cine se bucura de realizari, in mormant nu le poti lua … :D ca sa ai un trai mai bun? da! atat, nimic mai mult…in schimb d.p.d.v. spiritual ar trebuii sa fim mai bogati ca sa fim mai buni cu semenii nostrii ca lucrurile materiale si faima innebuneste omul de cap … si se stie prea bine la ce se ajunge, care vrem sa stim … :)

  46. Curutiu Bogdan

    Interesanta perspectiva.
    Personal am ales sa traiesc multumitor pentru fiecare zi. Sa imi mentin nivelul de confort personal si sa iau din fiecare zi maximul. Caut fiecare zi sa o accept cu bucuriile si provocarile ei.
    Rabdarea, acceptarea, munca perseverenta si placerile zilnice le iau ca o alternativa viabila si la indemana. Aleg sa imi traiesc viata mea in libertatea mea. Zi de zi.

    Cat despre ce e dincolo de gard… asta e o alta poveste.
    Din pacate, fericirea si binele personal depind intr-o masura mare si de starea de bine a celor din jurul nostru. Iar eu am ales sa nu fiu indiferent. Dar acesta este un alt subiect.
    Multumesc

  47. Little Seven · www.facebook.com ·

    Nu m-am gandit niciodata la asta, dar are ceva sens… hmm, mi-ai dat tema de gandire

  48. Adrian I. Pintea · www.facebook.com ·

    foarte bun articolul si foarte adevarat, asta o spun din propria experienta cand acum un an si opt luni eram disperat, durea foarte rau, iar durerea ma motivat, iar acum imi dau seama de durerea pe care trebe sa mi-o provoc !!!

  49. Vlad Ionut · www.facebook.com ·

    parerea mea este ca daca iti provoci propria ta durere sau nu o impiedici desii poti, aceasta durere care mai tarziu ar trebui sa te motiveze te va imuniza intr-un fel sau altul deoarece stii care este rezultatul indiferent de cat de mult il urasti sau nu il doresti, iar cel mai adesea motivatia vine din ceva imprevizibil, ceva care iti deschide ochii bun sau rau… important este sa iti doresti in adevaratul sens al cuvantului nu numai sa vrei

  50. Razvan Andrei Amarinei · www.facebook.com ·

    Intr-adevar,omul trebuie sa cunoasca si sa indure conditii vitrege pentru a deveni mai puternic si pentru a face mai mult si mai mult.

  51. Alex

    Mi-am dat foc la corabie cand am renuntat la facultate, acum am o barcuta:)

  52. Bolohan Ciprian · www.facebook.com ·

    Felicitari pentru ceea ce ai scris! Mi-am dat seama ca si eu prin asemenea principii am ajuns la succes! Multi spun ca sunt sadic dar la mine asa a functionat!

  53. Adrian Butuc · www.facebook.com ·

    O colncluzie care o prdic de mult ! " Nu esti inca asa de sarac ca sa iti poti pune in valoare ceea ce ai " adica, atunci cand toate sansele sau spulberat in jurul tau, abia atunci faci apel la adevaratele valori pe care le ai si pe care le-ai tinut in vitrina.

  54. Nicolae Mari · www.facebook.com ·

    Frica…Ea este cea care ne controleaza viata. Trebuie dat la o parte, scos din minte si din suflet acest cuvant.
    Lucrurile si evenimentele din viata noastra vor evolua altfel.

  55. Nicolae Mari · www.facebook.com ·

    Este greu ca atunci cand esti lovit, rapus de durere, sa de ridici si sa spui "o voi lua de la capat". Dar asta inseamna ca in tine trebuie sa existe sentimentul maret care se numeste "IUBIRE". Sa iubesti tot ce te inconjoara si sa pretuiesti chiar si asfaltul pe care calci. Atunci nimic nu ti se mai pare greu si o poti lua de la capat.

  56. Cristina Creata · www.facebook.com ·

    Da sunt de acord cu toate comentariile – DAR v-as intreba daca lucrul acesta se poate aplica si atunci cand consecinta imediata e resimtita de intreaga familie iar daca sotul ar intelege(sau ar zice ca sunt masochista) strategia ca practic asta este o strategie de abordare a actiunilor viitoare ce fac cu copilul ? Copilul care are 7 ani nu ar intelege cu siguranta si binefacerea viitoare a acestei actiuni, copilul traieste in prezent si deodata s-ar trezi …. FARA o serie de lucruri care pana acum i se pareau firesti lucruri pe care s-a chinuit sa le inteleaga atat provenienta cat si apararea lor. E foarte greu sa faci copilul sa inteleaga ca trebuie sa faca (involuntar vointei lui )parte din STRATEGIA familiei, strategie pe care o abordam in ideea de a fi mai bine . Oare tot ce am facut pana acum -acest confort minim sau mediu nu l-am facut tot cu strategii? Oare nu l-am facut tot cu sacrificii si cu renuntari ? Oare nu l-am facut tot cu vise, idei, actiuni ? Marea majoritate le-am realizat din nimic si am pus "caramida peste caramida" si sunt valorile noastre pana la acest moment pentru ca in fiecare lucru de la dezvoltarea personala pana la lucrurile fizice (masina, casa, mobila, linguri etc) am investit. Ca simtim ca vrem mai mult, ca putem mai mult si nu stim cum sa facem , ca inevitabil intervine nemultumirea personala ca vrem sa ne autodepasim este normal altfel nu ar mai exista progresul personal. Si atunci vin si spun – De ce oare sa renuntam la realizari ? Credeti ca doar durerea maxima ne misca din loc ? De ce oare dupa ce am realizat un vis de orice natura ar fi el – gata il integram in categoria "putin " in conditiile in care la un moment dat era ceva …. wow. Oare merita copilul tau sa suporte "durerile" tale? Poate mai bine ar fi sa iubim cu adevarat ce avem, sa nu uitam nici o clipa ce am facut pentru ceea ce avem , sa fim mandri de ce am realizat si de la ce am facut … sa ne miscam .

  57. aura

    Citind acest articol mi-am dat seama ca de fapt asa am reusit in viata si am o familie cu 3 copiii fff. Frumoasa.La 19 ani mi-am luat viata in maini m-am casatorit si am inceput sa construim in doi.a fost extrem de greu dar acum avem realizari foarte mari.in cazul meu am fost doi care am tras unul de altul pana am razbit, dar greutatile au fost foarte mari.

  58. Moga Daniel · www.bigtraining.ro ·

    Ca sa nu pierd timp am sa incep direct cu ce trebuie de la bun inceput sa fac si anume sa actionez. La fel recomand si celorlalti. Pentru a evolua e necesar sa fii un pic masochist, sa iti placa durerea. In sport, odata cu durerea fizica se elibereaza endorfine. La fel e si cu spiritul, cand il treci “prin valea umbrei mortii” il inalti si spui pot totul. O zi maxima.

  59. Rosana Nedelciu · www.facebook.com ·

    "Vreau sa ma asigur ca nu voi fi angajat niciodata". Da, misto. E unul din momentele alea cand omul devine propriul sau salvator, desi sub chip de calau. Divinitatea mai are obiceiul sa faca asta atunci cand inchide in mod repetat si enervant usile in fata cuiva. Usile care nu duc unde trebuie, evident :-)

  60. Ana Hosting

    Felicitari pentru articol, Leonard. Sunt complet de acord cu tine si imi place ca l-ai amintit pe Nick Vujicic in articol pt ca este o persoana extraordina si un exemplu pentru toti. Multe dintre sfaturile tale in subconstientul nostru poate le cunoastem insa de cele mai multe ori uitam ce inseamna sa fii puternic, sa fii independent si sa ai incredere in tine. Cu siguranta aceste caracterisitici nu la va avea omul caruia ii este frica sau lene sa evolueze si sa se adapteze la tot ce este nou.

    Salutari.

  61. marioara · gmaiLOPINIE ·

    EXCEPTONAL SI ADEVARAT MULTUMIMM DE INFORMATIII

  62. Dan

    Ma pune pe ganduri ceea ce spui. Intr-adevar, cand te doare atat de tare incat nu mai poti suporta situatia in care esti, apare si dorinta imensa de a depasi bariera de durere si a iesi definitiv din groapa intunecata. Imi vine in minte povestea Lisei Nichols. Principiul pendulului oare? Hmm

  63. Amira Miyazaki

    Eu inteleg abordarea pe care o descrii. Intr-adevar, emotiile negative, lucrurile rele care deja ti s-au intamplat, sunt o sursa puternica de energie. Te face puternic sa te concentrezi pe ceva rau, cel mai rau lucru care ti s-a intamplat vreodata. E “amuleta” ta. Daca ai rezistat la aia si te gandesti la ea, ce e acum e nimic fata de aia. Eu nu sunt convinsa ca e bine sa incurajez energia asta, provenita din comparatia cu ceva nasol ce deja s-a intamplat. Sigur, te face puternic, doar ca nu te face fericit absolut deloc. Ca sa poti sa folosesti faptul ca situatia curenta e mult mai ok decat una super nasoala prin care ai trecut deja, trebuie sa o retraiesti pe aia super nasoala. Nu o sa te bucure cu nimic cand obtii rezultate, o sa le obtii..la rece. Pe asta se si bazeaza rasbunarea, e ceva nasol de care te legi, iti da putere si te consuma in acelasi timp. Nu e sustenabila sursa asta de energie. Poate de-aia oamenii de succes sunt reci si duri, pentru ca toti isi iau energia asa. Si poate nici nu ar avea de unde din alta parte, poate noi chiar nu suntem facuti sa ne luptam asa agresiv (cum e in lumea afacerilor si a oamenilor de “succes”) si chiar nu putem sa fim asa decat consumandu-ne.

Citeste in continuare:

About Leonard Dobre

Sunt autorul blogului de dezvoltare personala Mayhem.ro. Daca vrei sa afli mai multe despre mine si calatoria mea de pana acum, intra pe pagina "Despre Leo". Am scris si un Ghid de 60 de pagini intitulat "Dincolo de Motivatie", pe care-l ofer gratuit cititorilor si pe care-l poti descarca de aici: "Dincolo de Motivatie".