Subiect: Dezvoltare Personala.
1 minut.

Creezi un articol nou de fiecare data cand citesti unul

M-am intalnit zilele astea cu o persoana care-mi citeste blogul. Nu reproduc dialogul exact, insa scenariul a fost ceva de genul:

“Ce tare a fost articolul ala.”
“Da? Ce ti-a placut?!”
“Cum ai zis tu ca x, y si z”.

M-am oprit un pic si m-am uitat mai bine la ea. Se vedea pe fata sa ca traieste acele cuvinte, insa eu nu afirmasem niciodata lucrurile respective. Tot ce scotea la suprafata era realitatea ei suprapusa cuvintelor mele. M-a speriat un pic gandul ca induc lumea in eroare.

Primul instinct a fost sa o contrazic, insa mi-am dat seama ca acest act era unul egoist. Am luat in calcul ca adevarul ei ar putea fi mai bun decat ce incercam eu sa predic, cel putin pentru ea. Tot ce am putut sa fac mai departe a fost sa lucrez cu trairile de la acel nivel si sa scutur un pic credintele, nu cu intentia de a le schimba, cat de a le contura mai mult.

Cat de mare este prapastia dintre traire si cuvant. Cand scriu un articol, pot avea impresia ca fac copy-paste cunoasterii mele in creierul celeilalte persoane. Inclusiv persoanele care ma citesc pot avea aceasta impresie. Insa, undeva intre traire si cuvant, se pierd detalii extrem de importante. Telefonul fara fir e mic copil.

Asta nu inseamna ca ader la regula lui Mehrabian, aceea ca noi comunicam doar 7% prin cuvinte. Dimpotriva, cred ca acele cuvinte fac toata treaba; doar ca atat cuvintele, body language-ul, cat si tonul vocii insumeaza acel 7% din ceea ce putem noi transmite.

Chiar si cea mai frumoasa bucatica de informatie pe care o pot mestesugi va fi doar o rotita ajutatoare. Pot sa intru cat pot de mult in detalii, insa nu voi fi niciodata sigur ca mesajul va fi perceput 100% asa cum am vrut sa-l transmit, indiferent cat de “iluminat” ar fi acesta.

Poti indruma omul, poti sa-i dai sfaturi, il poti chiar suci, insa acesta va avea realizari diferite fata de cele pe care le aveai tu in gand, pentru ca el nu poate sa se duca in locuri care nu sunt ale lui.

Si situatia este perfecta asa cum e. Accept ca mesajul pe care-l transmit este incomplet. Accept ca va fi perceput si mai incomplet, datorita filtrelor diferite pe care le avem fiecare dintre noi. Si ma bucur, in acelasi timp, pentru ca… creatorul nu este cel care transmite cuvintele, ci cel care le asimileaza.

Trimite articolul prietenilor tai:

Pastram legatura:

Citeste in continuare: