Subiect: Dezvoltare Personala.
5 minute.

Intrand in contact cu diverse persoane din lumea dezvoltarii personale, ajungi sa-ti dai seama ca insasi acele concepte care te-ar ajuta sa te dezvolti ajung sa te limiteze sa treci la “nivelul urmator”. In majoritatea cazurilor, devin niste dileme asa de mari, mai ceva ca “ce a fost prima data, oul sau gaina?”

Cele mai mari si cele mai importante intrebari raman fara raspuns, tocmai din cauza ca avem impresia ca exista un raspuns universal care sa fie “cel mai bun”. Domeniul dezvoltarii personale, cum arata el acum, nu e in stare sa vada prin aceasta perdea. Bineinteles, solutii pot fi oferite, raspunsuri pot fi date, insa vor rata tinta intotdeauna.

Poti primi cel mai tare sfat si sa nu il simti ca fiind cel potrivit pentru tine. Prima la mana, pentru ca e nevoie ca acel sfat sa-ti fie relevant intr-un mod personal. A doua la mana, pentru ca acel sfat este condamnat sa devina parte din programare sociala. In momentul in care ti se ofera pe tava ca fiind cel mai bun sfat, nu poti vedea alternative mai bune. Nu exista “calea corecta”, doar lucruri care iti implinesc sufletul la un nivel profund, si pana si aceste lucruri nu sunt batute in cuie.

“Nu am motivatia sa fac ce mi-am propus.”

Da-mi voie sa-ti ofer un moment de aha pe tava. :) Nu e vorba de motivatie sa faci ce-ti propui, ci de blocajele care-ti stau in cale. In momentul in care “ce ti-ai propus” este un obiectiv din exterior, care s-ar putea sa nu fie aliniat cu cine esti, poti spune ca “nu-ti gasesti motivatia”. Si s-ar putea foarte bine ca acest lucru sa fie perfect pentru tine.

Pentru ca motivatia nu ti-o gasesti, de la motivatie pornesti, de la acea dorinta profunda. Si atunci nu mai porti discutii despre motivatie, ci despre cum anume ajungi ca acel lucru sa devina o realitate in viata ta. Care sunt obstacolele? Ce moduri de a face lucrurile sunt potrivite pentru mine?

Altfel, pentru obiectivele din afara ta, vei avea nevoie de morcovi si de bete. Asta e cel mai bun indicator ca ai fost pacalit in a face ceva ce nu-ti doresti. Deoarece nu e o expresie naturala a cine esti si ce iti doresti, nu vine din interior.

“Nu stiu ce vreau sau ce ar trebui sa fac.”

Pentru un copil, aceasta intrebare e absurda. Intotdeauna il vezi facand cate ceva, fiind curios, descoperind, jucandu-se, experimentand, construind. Acolo poti observa adevarata expresie a vitalitatii. Devino din nou ca un copil si aceasta intrebare devine insignifianta. In momentul in care reusesti sa dai la o parte straturile legate de cine “crezi” ca esti si cine “ar trebui” sa fii, stii exact.

Insa suntem invatati sa fim rupti de ce anume apare in prezent. Avem nevoie de un drum si acel drum neaparat sa fie perfect pentru noi. Insa mentalitatea de “drum” te da peste cap, te rupe de ce anume iti doresti, pentru ca incepi sa proiectezi in viitor niste lucruri care, odata atinse, s-ar putea sa vezi ca nu te reprezinta. “Calea” e intotdeauna ce ajungi sa faci, intr-un mod natural si regulat. Este o abordare activa asupra vietii.

Crezi ca ai nevoie de un scop care sa te miste, insa scopul e din si in afara. Ce alegem, moment de moment, este ce va deveni intr-un final directia, datorita momentum-ului. Credem ca avem nevoie de o tinta, pentru ca nu am fost invatati ca mai exista si alte moduri de a gandi si de a functiona. Sa faci lucruri, sa fii implinit cu felul in care le faci, sa conectezi punctele in retrospectiv. Asa, un mod popular de a gandi nu inseamna ca va fi si cel care te implineste.

Nu stii niciodata unde vei ajunge, dar asta face lucrurile interesante. Sa construiesti pe baza lucrurilor care au iesit in mod natural din tine, moment de moment, si sa lasi ca drumul sa se releve, in mod natural, in fata ta.

“Nu fac lucrurile cu entuziasm, le fac mecanic.”

Fa un pas inapoi si vezi de ce faci acele lucruri, in primul rand. Intra in contact cu ce anume din ceea ce faci iti implineste sufletul. Mecanicitatea este a mintii, entuziasmul este al sufletului. Poti sa te gandesti ca asta e “ce trebuie sa faci”, insa tocmai acele lucruri pe care le percepi ca fiind “o datorie” te dau peste cap, deoarece te scot din traire si te baga in minte.

Asta e un lucru util la nivel de societate, “trebuie sa mergi la scoala, sa iti iei un job, sa te casatoresti” – chiar daca aceste lucruri nu iti trezesc nimic in tine. Insa entuziasmul are intotdeauna radacini diferite.

Partea frumoasa, sau mai putin frumoasa – depinde pe cine intrebi – este ca: in viitorul apropiat ceea ce faci ca si “masina” va fi inlocuit de catre masinarii. Daca ai invatat 100 de scheme si tot ce faci e sa le repeti in ceea ce faci in domeniul tau de activitate.

Asta e un lucru foarte bun, deoarece vom asista la un nou val de creativitate in vietile noastre. Practic vom fi obligati sa ne indreptam atentia asupra lucrurilor creative, care iti implinesc sufletul, care vorbesc limbajul emotiilor. Va fi o alarma de trezire pentru intreaga umanitate.

“Nu am destula incredere in mine.”

Cum totul este conectat, raspunsul e si in acest caz: sa faci lucrurile pe care le vrei cu adevarat si sa nu te lasi impins de catre viata. Cand esti mic, esti energie creativa pura, esti “limitless”. Inchiderea in tine e un fenomen cultural, cand ti se zice ce ar trebui sa faci si cum ar trebui sa faci. Cand experientele negative si mai ales interpretarea pe care le-o dai te inchid in tine. Chestia e ca aceleasi lucruri iti pot deschide fiinta, te pot propulsa in locuri neasteptate.

Poti incerca sa te revolti, sa trezesti razboinicul din tine, sa treci peste obstacole in pofida tuturor lucrurilor, insa vei observa ca asta nu iti hraneste copilul interior. Este doar o masca pe care ti-o pui deasupra nesigurantelor tale, de frica de a nu fi vulnerabil. Insa tocmai faptul ca pui lucrurile sub microscop si devii vulnerabil iti ofera acea intelegere profunda care face evolutia posibila.

“Nu mi-am descoperit misiunea, scopul, vocatia.”

Asta e genul de problema creata de industria dezvoltarii personale, cu intentia de a fi rezolvata ulterior. Principiul de baza e intotdeauna ceea ce vrea sufletul tau si care sunt lucrurile care sustin acea dorinta. Azi poate vrei sa calatoresti in intreaga lume, maine poate vrei sa salvezi lumea de la saracie. Sau poate vrei sa nu faci absolut nimic si acesta e un punct de pornire foarte bun. Poate ca ai nevoie sa te reincarci si nici macar nu-ti dai seama.

Lucrul cel mai important e sa nu te atasezi de nici una din aceste idei, si sa iti dai voie sa treci dintr-un mod de a functiona in altul. Freud zicea o chestie foarte inteligenta. Cu cat te atasezi mai mult de cine crezi ca esti (ego-ul), sau te atasezi de varianta idealizata a ta, spre care aspiri (supra-ego-ul), cu atat partea inconstienta se va revolta mai mult. Din acest motiv, vezi ca oricat ai incerca sa urmezi anumite principii si valori, daca nu vin din interiorul tau, inconstientul se va revolta in moduri in care nici macar nu te astepti.

Ai acea dorinta a sufletului, pe care vrei sa o maximizezi, si ai lucrurile care o sustin, care sunt ca niste piloni de energie. Faza e ca daca nu ai acei piloni, nu functioneaza nimic din ceea ce construiesti. Diferitele arii ale vietii, aduse la un nivel optim pentru a fi in stare sa functioneze ca si combustibil.

Si indiferent cat de mult vrem sa transformam acea dorinta in pilon de sine statator, in mod realistic asta devine o utopie. Tot ce poti observa ca se intampla e ca ajungi sa te privezi de experiente si de frumusete in viata, concentrandu-te doar pe acel domeniu ingust. E vorba mai mult de a crea un stil de viata care “se simte bine” in cazul tau, chiar daca, ca si cultura, glorificam “cine suntem” si “ce facem” la nivel profesional.

3 comentarii

Ti-a fost de folos? Da share prietenilor tai. Mersi!

Intrebari? Pareri? Completari?

3 comentarii la Singurul principiu de care ai nevoie in dezvoltarea ta personala

  1. Tudor D. Chirila

    In prima faza as incerca sa gasesc un job mai bun, dupa care in caz ca il gasesc demisia, si schimbam barca. Ar fi ideal ca acel job sa iti permita sa iti continui si studiile (ca timp), si sa castigi si bani suficienti, poate ceva in trading ar fi potrivit, desi trebuie multa grija aici…. Alt domeniu care sa iti asigure timp si bani nu cunosc. Si dupa aia, continuare de studii si gata. Sau poate se pot continua studiile in strainatate, merita cercetata si varianta asta. Acolo banii sunt mai ok, poti dintr-un job mai naspa sa te intreti mai bine, depinde in fiecare caz particular daca exista posibilitatea asta vis a vis de studiile urmate si cam asa…

    Merci si o seara faina,
    Tudor Chirila.

  2. Ioana Pascal

    Raspuns la provocare>
    Avand in vedere credintele limitative in care am crescut,nu voi avea curajul necesar sa-mi caut un job mai bine platit,si voi lasa balta studiile,eventual ma voi marita in speranta ca asa voi putea avea si banii pentru facultate !

  3. Oana Maria

    Eu zic sa-si permita o pauza , pentru ca este posibil sa aiba nevoie de asta . Acum nush daca poate sa faca asta , insa are posibilitatea asta. Isi da demisia , daca vrea sa mai castige si ceva bani , poate sa mearga sa-si ia somajul si in timpul asta se conxetreaza pe ce ii place si pe cautarea unui job ce i.ar place :)

Citeste in continuare:

About Leonard Dobre

Sunt autorul blogului de dezvoltare personala Mayhem.ro. Daca vrei sa afli mai multe despre mine si calatoria mea de pana acum, intra pe pagina "Despre Leo". Am scris si un Ghid de 60 de pagini intitulat "Dincolo de Motivatie", pe care-l ofer gratuit cititorilor si pe care-l poti descarca de aici: "Dincolo de Motivatie".