Subiect: Dezvoltare Personala.
5 minute.

Stii de ce nu-ti atingi visul? Pentru ca ascunzi sub pres tot ce ai nevoie sa traiesti ca sa ajungi acolo.

Trec printr-o perioada in care experimentez extremele foarte mult.

Merg zile intregi prin parcuri, sunt atent la tot ce ma inconjoara si ce imi trezesc acele locuri in mine.

De multe ori, acestea ma duc intr-un loc din copilarie, in acel spatiu “fara de griji” si vad cum imi dau lacrimile, simtind bucuria pe care o traiam pe atunci.

Si fix dupa aceasta perioada “boema”, vad cum ma cufund in munca, din ce in ce mai mult, cum n-am mai facut-o niciodata pana acum.

Intr-un fel, neg tot ce am trait si experimentat mai devreme, si o vad ca pe o pierdere de timp. Citesc ce am scris in acea perioada si ma sperie faptul ca nu ma mai identific cu nimic din ce am scris atunci, in contextul respectiv.

Oare am evoluat atat de mult de la o luna la alta? Oare sunt ruda cu Fram, ursul bi-polar? Sau sunt niste parti din mine care aveau nevoie sa iasa la suprafata si sa se manifeste, ca sa ajunga la un echilibru?

Cand am descoperit dezvoltarea personala, ma inscrisesem la cu totul altceva.

Fa-ma sa-mi ating visul! Sa ajung in locul acela unde curge lapte si miere, unde toate stelele se aliniaza si universul conspira sa te ajute. Nu sa ma traga in tot felul de locuri incomfortabile, unde te simti rupt in bucati si fiecare pol are nevoie de cu totul altceva din partea ta.

Ce e cu adevarat sub controlul tau?

Cand te duci la un psiholog sau un coach, poti sa identifici in ce loc vor sa te aduca: de responsabilitate asupra propriei fiinte.

Nu-i poti controla pe ceilalti, cum te trateaza si se poarta cu tine. Tot ce poti controla e reactia pe care o ai la ceea ce ti se intampla.

Iar daca au impresii de mari guru, iti spun ca ai nevoie sa gandesti intr-un alt mod decat ai gandit pana acum. Daca vrei sa ai parte de alte rezultate, e nevoie sa faci lucruri pe care nu le-ai mai facut pana acum.

Si atunci luam tot bagajul asta mintal-emotional si il inlocuim cu mentalitati de succes. Inlocuim credintele limitative cu afirmatii pozitive. Chestii care arata bine pe hartie.

Fiecare cu metodele lui: sa iti ia la puricat toata istoria personala, sa te faca sa-ti constientizezi emotiile, sau sa-ti bagi picioarele in tot ce s-a intamplat, din moment ce tot ce conteaza e momentul prezent impreuna cu ce releva el.

Si aici apare momentul critic. Odata ce ai constientizat aceste lucruri, ce faci cu ele? Esti intr-o gaura asa de mare si de “plina”, incat vrei ca acest cosmar sa se incheie cat mai rapid posibil, sa te trezesti din “vis”?

Nu stiu daca ai observat, dar cu cat fugi mai mult de anumite aspecte din viata ta, cu atat ele se manifesta mai mult in timpul somnului. Ce se intampla aici?

Subconstientul proceseaza tot, si iti da pe tava ce ai nevoie ca sa fii pregatit atunci cand te-ai confrunta cu situatia respectiva in viata reala.

Cum iti dai seama ca esti pregatit sa le confrunti si sa le faci fata? Cu cat esti mai mult in stare sa le accepti, atat in stadiul de vis, cat si in viata de zi cu zi.

Nu exista schimbare reala fara acceptare

In unele dimineti ma trezesc plin de insight-uri, sau ma trezesc plangand, ori plin de energie, sau ma simt atat de singur incat imi vine sa iau o perna in brate.

Ieri am cunoscut secretele intregii existente, iar azi sunt asa de panicat incat nu imi vine sa deschid usa de la camera. Cu toate astea, dorm in bezna totala si adorm ca un prunc aproape in fiecare seara. Cum asa?

M-am invatat sa am un bloc notes si un pix langa pat tot timpul. Cu cat e mai dureros ce mi-a scos la suprafata subconstientul, cu atat tind sa stau sa procesez experienta si sa meditez asupra ei.

Ce mi-am dat seama e ca daca pot sa accept cele mai profunde dintre lectiile pe care subconstientul mi le da pe tava, pot accepta aproape orice se intampla in viata reala. Si de ce ar fi asta un lucru important?

Suntem indoctrinati din ce in ce mai mult ca nu suntem destul de buni, ca trebuie sa ne dam suturi in fund cat mai mult, ca trebuie sa ne controlam emotiile si sa fugim de gandirea negativa ca de molima.

Ne consideram puternici, doar ca atunci cand te lupti cu tine, cu trairile tale si cu cele mai adanci lucruri din tine, ai de-a face cu un abis care te priveste inapoi cu niste ochi mai mari decat ai putea sa-i duci.

Acele lucruri sunt acolo cu un scop. Anume, sa te faca sa pui sub semnul intrebarii lucrurile pe care le iei de bune si sa te trezeasca la realitate.

In lipsa acceptarii, tot ce traiesti devine o lupta si un frecus in interior, intre unde esti acum si cum ar trebui sa te simti, unde anume ar trebui sa fii si ce ar trebui sa faci.

Cu “legea atractiei” ai sarit peste munca interioara

Te uiti la monstrii sacri si la oameni de succes care predica sa iti urmezi pasiunea.

Viseaza! Scrie-ti pe foaie ziua ideala! Concentreaza-te pe cum anume te fac acele lucruri sa te simti!

Toate astea sunt zero, cand ai alte lucruri care ies la suprafata si care vin sa te saboteze.

Daca nu esti in contact cu tine, si cu acel impuls care iti spune: Leo, hai sa mergem in parc sa procesam ce se intampla cu tine, sau Leo, hai sa vedem ce e important in procesul asta de a ne dedica unui domeniu… cat de mult crezi ca o sa progresezi?

Cand tu nu esti OK cu tine, cum te poti astepta ca ceilalti si lumea intreaga sa fie? Daca nu ai acceptat locul in care esti, cum poti aduce altceva nou in el?

Pentru ca, daca stai un pic sa te gandesti, legea aia, pe care ajungi s-o consideri tampita daca ai un pic de logica, nu se cheama “legea lucrurilor dupa care fugi in viitor.”

Aha, atunci iti dai seama ca din interior porneste tot. Vor fi lucruri care vor aparea tot timpul care te vor sabota, deoarece nu esti un guru iluminat, si chiar daca ai fi, nu ai putea rezista in lumea moderna in care traim.

Incepe cu “legea lui de ce…” si “legea lui da, si…”

Daca incerci sa te inconjori de “abundenta”, “iubire”, “chestii care stralucesc”, fara sa te uiti ce se petrece de fapt in interiorul tau, ce crezi ca o sa se intample?

O sa te amagesti grav. O sa protejezi niste credinte care nu sunt ale tale. Sau o sa devii furios, spunand ca eforturile tale sunt in zadar, fara sa-ti dai seama ca functionezi la nivel de “gandire”, fara sa fii in stare sa accesezi si sa traiesti altceva – intuitie, prezenta si ajustare, spontaneitate.

De-abia dintr-un loc de acceptare poti sa-ti pui intrebarea: ce imi doresc de fapt, in locul acestei “pesteri intunecate” in care ma aflu? – si sa poti obtine un raspuns valid.

Altfel, duci o lupta intre situatia curenta si situatia ideala, unde vrei sa sari peste pasi, ca sa ajungi acolo cat mai rapid.

Cei care nu inteleg ca nu atragi ce vrei, ci ceea ce esti, ajung sa devina acri, sau sa continue in iluzia lor: ca daca se gandesc si cred indeajuns de mult, la un moment dat o sa se implineasca.

Daca esti sincer cu tine, iti dai seama ca n-o sa-ti mearga daca bagi niste masti la inaintare. Ca ele ascund ce se intampla in interiorul tau, si cel mai important: ca rezultatele sunt de fapt corespunzatoare mastilor.

N-o sa poti fraieri pe nimeni, si asta e un motiv de bucurie. Cu atat mai mult te face sa accepti unde esti si sa cureti “panzele de paianjen” care intervin in calea schimbarii.

Te provoc sa te intrebi: In momentul in care tinzi catre acel lucru mai bun, de ce anume fugi in acest moment? Ce te face sa fugi, mai exact? Raspunsul iti va da un indiciu care te va indruma catre acceptare. Asta e primul pas.

Iar a doua intrebare: Ce te face sa-ti doresti acel lucru, in schimb? Cum a ajuns ca acela sa fie visul tau? Acea situatie de viata? Pentru ca atunci cand iti constientizezi motivatiile din spate, iti dai seama care sunt nevoile tale reale si de ce ai nevoie pentru a le indeplini.

Ai trait vreodata extremele de care am vorbit? Scrie-mi mai jos concluziile la care ai ajuns si cum a fost pentru tine.

Trimite articolul prietenilor tai:

Pastram legatura:

Citeste in continuare: