Subiect: Dezvoltare Personala.
7 minute.

Un pion care devine rege sau regina la sfarsitul tablei de sah este tot o piesa mutata in diferite locuri de catre un jucator.

Inca de mici, indoctrinarea a fost sacrificiul pe care l-am facut pentru a obtine un sentiment al sigurantei.

Cu cat traim mai mult si avem parte de mai multe experiente, alegem una din doua cai: ori ne dam seama ca orice stabilitate este o iluzie, ori inlocuim indoctrinarea din copilarie cu o alta “superioara”.

Cei de dinaintea ta, doar, si-au dat seama de tot, si nu mai e nevoie sa pui sub semnul intrebarii ce ti se spune. Fie de catre parinte, profesor, preot sau Guru.

Sentimentul de control si “previzibilitate” e intarit cu fiecare mesaj pe care il receptionezi legat de “ce ar trebui sa faci cu viata ta”.

Paradoxul e asta: cu cat cauti mai mult control asupra circumstantelor, mediului, oamenilor, asupra gandurilor si emotiilor tale, sub pretextul dezvoltarii personale, cu atat devii o marioneta – ale acelor idei si ale acelor oameni de la care preiei acele informatii.

“Scapa de procrastinare, descopera-ti pasiunea si vocatia, implineste-ti potentialul, devino tot ce poti fi si iti vei transforma viata!” Intentia e buna, insa atat fundamentele cat si punerea in aplicare esueaza lamentabil.

In continuare o sa explic ce e in neregula cu aceste mesaje si de ce acestea ajung sa te deraieze de pe drumul tau unic, “propriu si personal”.

De ce nu-ti vei atinge niciodata “adevaratul potential”

“Adevaratul potential al unei persoane este necunoscut si de necunoscut.” -Carol Dweck in Mindset. Motivul pentru care e des intalnit termenul asta in industria dezvoltarii personale e deoarece e folosit ca si mecanism de invinovatire si de a rusina “plebea”.

Sa ai impresia ca nu faci nimic remarcabil cu viata ta e cel mai des intalnit sentiment de teama, si asta te impinge sa te zbati mai mult, sa fii ocupat tot timpul cu cate ceva, crezand ca astfel iti vei cumpara tichetul spre salvare personala.

Un om poate avea un potential imens si poate fi capabil de multe, insa doar putine dintre acele activitati il va face sa traiasca o viata implinita. Altfel devii sclavul acelei idei de potential, usor manipulabil.

Mediocritate nu e “sa nu-ti atingi adevaratul potential”, ci sa iti doresti o viata si sa ajungi sa traiesti ceva care nu te implineste, care te omoara incetul cu incetul, atat inauntru cat si in afara.

Pot fi un inginer, doctor sau avocat excelent, si sa ma simt mizerabil facand asta, cand eu de fapt vreau sa calatoresc, sa citesc toata ziua sau sa imi petrec zilele alaturi de familie, copii, caine si pisica.

“Hai, ce mai astepti, porneste la lupta!” poate fi cel mai contraproductiv mesaj dupa care sa te ghidezi.

Odata ca te fortezi mintal sa faci anumite lucruri, motivatie care nu va dura prea mult. Apoi ca s-ar putea sa faci un efort imens ca sa te poti relaxa, deoarece nu-ti permiti niciodata un moment de liniste cu adevarat, tot timpul simtind ca e nevoie sa fii ocupat cu cate ceva.

Problema a fost tot timpul ca te-ai ghidat dupa minte si schemele mintale care ti-au fost bagate in cap de-a lungul timpului, fara sa fii atent la tine, la nevoile tale reale, la ce te face implinit, fara sa ai niste fundatii sanatoase pe baza carora sa poti construi.

Vrei sa controlezi mintea si emotiile, cand tu ai nevoie de vindecare

In psihologie, se spune ca faci “bypassing” de fiecare data cand te refugiezi:

  • in vicii (alcool, tigari, junk food, show-uri, shopping)
     
  • in munca si dezvoltare personala (sa ai provocari de depasit, task-uri de implinit, sa fii “zeul productivitatii”, sa vrei sa “schimbi lumea”)
     
  • in spiritualitate (seminarii, retreat-uri, yoga, meditatie),

detasandu-te de problemele lumesti, fugind de durere, de rani sufletesti, de a procesa ce se intampla de fapt in interiorul tau.

Crezi ca o poti lua pe scurtatura, sa ajungi la partile “suculente” – pace, iubire, bucurie – fara sa privesti in ochi monstrii ce bantuie lumea ta interioara.

Sa vindeci inseamna sa stai cu durerea, sa intri cat mai adanc in ea, sa ajungi la miezul problemei, trecand prin anxietati, frici si traume.

Dar lumea vrea sa controleze, si vazand ca nu poate controla, apeleaza la “bypassing”, la distrageri ale atentiei, de la cele lumesti si cele evoluate, pana la cele de dimensiuni mai inalte.

Pana si gandurile recurente sau grijile pe care le ai pot functiona ca si tampon pentru durerile pe care le ai de confruntat in mod actual.

Sa te intrebi: cine sunt de fapt, care imi e pasiunea, vocatia, ce ar trebui sa fac cu viata mea. Si de fapt astfel sa fugi de adevarata durere, de trauma prin care ai trecut, de lucrurile in care eviti sa intri.

Testul e unul simplu: daca pe moment te simti bine, insa durerea apare din nou si din nou, dupa un anumit timp, sub o alta forma, ai facut bypassing, evitand durerea si astfel evitand vindecarea.

Schimbari superficiale pot fi facute oricand. Poti chiar crede ca esti un alt om, pentru ca ai atins anumite obiective sau borne kilometrice si sa iti iei in serios noua personalitate (identitate, rol, masca).

Asta pentru ca nu iti spune nimeni ce e nevoie sa se intample pentru a avea parte de o transformare profunda.

Nu tu te schimbi, in mod fundamental, ci constienta ta

Tolle: “Viata iti va oferi orice experienta este necesara evolutiei constientei tale”. La un nivel profund, poti spune ca asta e motivul pentru care suntem aici si de ce trecem prin tot ceea ce trecem.

Orice descoperi despre tine, valori, credinte, dorinte, ganduri, emotii, motivatii, perceptii, apartin de fapt nivelului de constienta la care ai ajuns. Nimic nu e static, nici macar cine crezi tu ca esti.

Un proces de transformare profunda implica o destabilizare si o confuzie legat de tot ce credeai ca stii ca ar fi adevarat. Cum zicea si Osho: “Intreaga munca a mea e de a produce confuzie in tine”.

Tot ce stii si toate concluziile la care ai ajuns, e nevoie sa le pui sub un mare semn al intrebarii si sub o lupa atenta, care trece dincolo de aparente si vede pana la radacina ce se intampla acolo de fapt.

E un proces pe care pe multi ii sperie, care doare ca dracu, si care nu poate fi fortat sa se termine cat de rapid ai dori tu sa se termine.

De-abia cand ai obtinut niste baze sanatoase, schimbarile pe care le vei face in viata vor fi unele de ordin practic.

Cum stii ca mimezi constienta? Cand incepi sa te tratezi ca pe un caine, pentru a lua niste decizii “corecte” si a actiona intr-o directie. “Ar trebui sa fac sport, sa mananc mai sanatos, sa ies mai mult.” Si imediat iti setezi un sistem de pedepse si rasplati, pe care-l urmezi pana iti vine inapoi pe gat.

Cand te bazezi pe procese ale mentalului, precum ambitie si vointa, procese egotice care nu vor fi niciodata de ajuns.

Sa-ti stabilesti obiective, sa-ti faci planuri, sa-ti implementezi obiceiuri, toate sunt nefolositoare in lipsa unei schimbari interioare profunde. Cand ajung sa se calmeze apele din interiorul tau, vezi cum actiunile vin in mod natural, si orice parea o povara, acum e ceva simplu si evident de facut.

Ultimul obstacol in calea evolutiei tale e insasi dorinta de a fi o “fiinta evoluata”, o “personalitate alfa” (si alti termeni preluati de la gurus si marketeri din afara, ca si cum ar fi panaceu universal). “Sa fii si tu cineva in viata asta”, sa poti fi mandru de realizarile pe care le ai sub centura si atunci sa fii privit de ceilalti cu alti ochi, ca si cum ai fi devenit un zeu.

Sa fii “alfa” e sa fii un dinozaur obosit

Cea mai mare capcana, care vine odata cu experienta, e senzatia ca acum le stii pe toate, ca acum detii adevarul absolut, si ca nimeni nu are dreptul sa te contrazica.

Cand te vezi “stabilit” pe pozitia ta si ceilalti incep sa se uite la tine ca la un Guru, ca cineva care are putere si influenta. Paradoxul e ca pozitia de “Alfa” nu e niciodata statica, doar pentru “minioni”.

Dintre toate nivelele ego-ului, ego-ul puternic este cel mai vulnerabil, deoarece de fiecare data cand lucrurile nu merg asa cum ar vrea el, sau cand apare o informatie care ii contrazice sistemul de crezuri, increderea ii este inlocuita de furie si de sentimentul de a fi atacat.

Viata este ca un pendul care te plaseaza tot timpul in diverse situatii. De fiecare data cand esti fortat sa iesi in afara zonei de comfort, esti din nou “beta”, deoarece nu mai esti in control, inveti, si lasi ca experienta si circumstantele care vin la pachet sa te schimbe.

Atata timp cat iesi din zona de comfort, nu vei fi niciodata in elementul tau, in stare de flux. La o privire rapida pe graficul lui Mihaly Csikszentmihalyi, poti sa observi cum zona de invatare se afla undeva intre starea de “excitare” si aproape de anxietate.

Astfel, daca esti obisnuit sa inveti si cresti in mod continuu, nu vei putea atinge niciodata statutul de “alfa”. Daca tii mortis sa faci asta, te vei trezi intr-o lupta perpetua de a-ti mentine reputatia, oamenii din jur si posesiile materiale, tot ce ai acumulat de-a lungul timpului si crezi ca acum ti se cuvin.

Nu poti face asta atata timp cat lumea e intr-o continua schimbare. Mai devreme sau mai tarziu te vei trezi dat jos de pe piedestal. Si atunci cine mai esti tu, fara epoleti si confirmari?

Solutia e sa iesi afara din aceste cadruri de referinta. Sa iti dai seama ca luptele pentru statut si putere doar le reflecta pe cele din interior. Ca implinirea vine din cu totul alte lucruri.

Sa treci de la dependenta la independenta, sa iti permiti sa fii deschis si vulnerabil, sa te aventurezi in necunoscut, sa iti permiti sa fii si sa te exprimi intr-un mod autentic.

Sa fii aliniat cu adevarul tau profund si sa traiesti in concordanta cu acesta. Mai presus decat “sa faci ce vrei, cand vrei”, sa poti face lucrul corect in orice context dat.

Poti iesi din cadrul in care “stii” ce trebuie sa faci in viata, pentru a vedea necunoscutul, incertitudinea si misterul a tot ce te inconjoara?

Te poti elibera de perfectionism si de asteptarile celor din jur?

Poti intra in cele mai adanci rani ale tale si sa stai acolo atata timp cat e nevoie?

Esti dispus sa observi care sunt motivatiile reale dupa care te ghidezi in viata?

Esti impacat cu ideea ca azi poti fi “spuma” si ca maine intreaga ta lume poate fi data peste cap?

Implinit nu esti simuland fericirea, fugind de negativitate, gandind pozitiv si avand tot timpul un zambet tamp pe fata. Ci acceptand tot ce se intampla, procesand orice gand si emotie, si acordandu-i cat timp are nevoie, stiind ca “si asta va trece” la un moment dat.

PS: “Adancindu-te in durere nu risti sa intri in vreo depresie?”

10 comentarii

Ti-a fost de folos? Da share prietenilor tai. Mersi!

Pastram legatura:

Daca vrei o modalitate de a oferi inapoi:

1. Fa-ti cont aici: BTCXCHANGE
2. Poti sa donezi BTC aici: 1MAYheMC6ZrPRV3Ku9HSPfjfHH15KwpdZQ

Intrebari? Pareri? Completari?

10 comentarii la Cum sa dai drumul ideii de “personalitate alfa” si de ce ai nevoie de fapt ca sa fii implinit

  1. Leonard Dobre · mayhem.ro ·

    “Adancindu-te in durere nu risti sa intri in vreo depresie?”

    Pare logic, dar si facandu-te ca ploua te intrebi de ce ai ajuns sa te simti la fel, ca doar te-ai uitat la comedii si ai gandit pozitiv. Diferenta o face intentia pe care o ai. Te adancesti in durere alimentand-o mintal, invinovatind si gasind motive pentru care tu esti o victima? Sau stai cu durerea ca sa vezi ce iti transmite si sa ajungi la mijlocul problemei? Te ascunzi in ea, cu dorinta sa te pierzi in ea, sau intri in mod intentionat, ca sa iesi mai puternic de acolo? Asta face toata diferenta.

  2. Cristina Lotru · cristinalotru.wordpress.com ·

    Imi place abordarea asta holistica a dezvoltarii personale :) Felicitari, fain tare, si autentic, articolulul tau! :)

  3. Ana

    Buna,Leonard.

    Mi-am facut curaj sa schimb modul de a vedea TOTUL, sa ma uit in interior, si mai putin in exterior, cum faceam. Traiesc momente minunate de relaxare totala si impacare, cand sunt in alta parte (I go places.) si e atat de bine si nu exista suferinta, cand totul e firesc, dar am si zile cand ma simt ca o rana vie si sunt coplesita de valuri de emotie puternica care ma lasa fara energie. Caut echilibrul, dar traiesc in opozitie: trairea in ACUM (calm, liniste, impacare) si extenuare emotionala in urma valurilor de sentimente negative. Am observant ca o perioada am simtit nevoia de a ma proteja de ceilalti (observam butoanele pe care apasau cei din jur si ma retrageam sa analizez, nu mai reactionam) pentru o perioada mi-am pierdut interesul pentru hobbyurile care-mi aduceau satisfactie, dar acum observ ca revin incet incet la drumetiile pe munte si socializare light. Any thoughts on that?

    Ai creat un spatiu fain. Iti multumesc!

    • Leonard Dobre · mayhem.ro ·

      Avem o experienta enorma in a fugi de durere, chiar si in trairea in acum. Avem o stare naspa si pac deschidem o bere, sau o carte motivationala, sau un filmulet cu Alan Watts care sa ne faca sa ne simtim zen. Pana atunci de ce n-ai simtit nevoia sa faci actiunea asta? Sa faci ochii mari, sa observi detaliile din jur, sa ai privire periferica. Fa treburile astea cand ai o stare de bine, si cand vine uraganul peste tine, stai cu el si vezi ce se afla in interiorul lui. Si pe urma vezi ce frumos e prezentul si cum poti sa iti construiesti niste baze pentru starea de bine prin practici spirituale. Meditatia dinamica a fost inventata tocmai din realizarea ca meditatia “normala” nu e de ajuns pentru vremurile supra-aglomerate / haotice in care traim. Asta e un indiciu bun ca s-ar putea sa fie nevoie de mai mult “efort” din partea ta (de timp, de confruntat stari negative, mai ales sa rezisti tentatiei de a “evada”) pana sa ajungi in punctul in care sa zici ca ti-e mult mai bine acum.

  4. Florentina Gheorghe · www.facebook.com ·

    Oare de ce am impresia ca nu e un articol pentru muritorii de rand ci un monolog/invitatie la dialog cu alte personalitati ale dezvoltarii personale mioritice? :) Faina abordarea, sper sa ajunga mesajul unde trebuie si cat mai nediluat de filtrele proprii…

    • Leonard Dobre · mayhem.ro ·

      Felicitari, ai o bere de la mine. :) Din pacate, e mai mult pentru cei care ii citesc si iau de bune acele lucruri, tratandu-le la un nivel superficial, fara sa priveasca in perspectiva si sa vada care este impactul pe care-l au asupra vietii lor.

  5. Adina

    O abordare complexă a ce anume înseamnă şi unde duce dezvoltarea personală. Poate prea complexă pentru cititorii obişnuiţi cu soluţiile unice şi exprimările simple din multele articole de gen de pe internet. Am regăsit o parte dintre ideile pe care le am şi eu pe subiect, dar nu am reuşit să le articulez coerent. Felicitări!

  6. Mariana

    Dar cand ai impresia ca traiesti intr-o durere continua emotionala si nu vezi cum sa iesi macar pt putin si sa respiri, cand simti ca te afecteaza si fizic, cand nu mai vezi nimic bun in ceilalti si nici nu iti convine cum esti tu ca persoana ce e de facut? De unde pornesti? Sti (sau cel putin crezi asta) cum ai vrea sa fii dar frica te paralizeaza. Te-ai obisnuit atat de mult cu starea asta de cacao ca nu esti in stare sa te desprinzi

  7. Alice · alicebinwonderland.wordpress.com ·

    Nu imi plac deloc blog-urile sau site-urile cu articole de dezvoltare personala. Contin pareri din perspectiva fiecaruia, doar sub lumina a ceea ce au trait, cu diverse idei nastrusnice, de cum sa stai in cap, in maini, sau cum sa respiri pe urechi, prin abdomen, sau ca yoghinii, incat sa ajungi la lumina interioara, iar gandurile pozitive sa iti inunde corpul, doar ca sa ajungi un luminat sau o luminata, mai ceva ca o lumanare luata din biserica sau IKEA (tot aia e). Si nu e de ajuns, iti arata ei, cam cate kilograme de incredere sa ai in tine. Si nu oricum, in fiecare dimineata cand deschizi ochii, sa iei increderea cu tine, de mana, de la prima cafea, pana seara cand ajungi obosit in pat. Iti arata cum sa te iubesti pe tine, ca si cum ai fii unica persoana de pe pamant, cum sa privesti de sus pe toti ceilalti, doar tu fiind cel luminat si invatat.
    Acestea fiind spuse, ignor sfaturile necerute, cat si link-urile care includ acest sport, devenit national.
    Dar, acest articol, merita citit. Arata doar o realitate de care fugim cu totii, in cautarea de sine. :)

  8. Cosmin

    Felicitari Leonard! Ai reusit sa starnesti interesul cu abordarea ta si sa creezi o noua idee ce trebuie luata in considerare, o idee ce “poate intra in ring cu ideea de dezvoltare personala si toata gama recenta de speakeri motivationali ” Felicitari inca o data!

Citeste in continuare:

About Leonard Dobre

Sunt autorul blogului de dezvoltare personala Mayhem.ro. Daca vrei sa afli mai multe despre mine si calatoria mea de pana acum, intra pe pagina “Despre Leo”. Am scris si un Ghid de 60 de pagini intitulat “Dincolo de Motivatie”, pe care-l ofer gratuit cititorilor si pe care-l poti descarca de aici: “Dincolo de Motivatie”.